Vocea rațiunii – Ion Iliescu

Radu | 18 Ianuarie 2010 | 87050.5 | Tags: , , | 9 Comentarii 

Întrebat cum comentează referirile din ultima vreme la “flacăra violet” şi la “atacurile energetice” desfăşurate împotriva lui Mircea Geoană şi a familiei sale, în campania electorală, Iliescu a răspuns: “Ne întoarcem la Nostradamus? Suntem în secolul XXI!”

Cine ar fi crezut? Mediafax

Spor pe ciocoime

Cristian | 2 Februarie 2009 | 86091.38 | Tags: | 4 Comentarii 

Ştiaţi că-n administraţia guvernamentală (nu am cunoştinţă dacă şi-n primării) există un spor pe limbă străină? Păi, nu era mai ieftin dacă nu angajau omul care nu ştie o limbă străină, de ce era nevoie să-l premieze dacă o vorbeşte (nu vreau să verific cât de bine)!? Ai zice că ăştia-s extrem de rari, iar atunci când sunt găsiţi trebuie ocrotiţi mai ceva ca marsupialele. Ce, sunt plătiţi de ambasadele străine pentru încurajarea utilizării unor limbi de circulaţie? Lucrează ei pentru institutele culturale occidentale sau pentru Guvernul României? Cică: “stimulent pentru utilizarea unei limbi străine”. Poate că, dacă nu primeşte banii ăştia, i se îmbârligă limba-n gură, i se blochează dracului maxilarul. Pe fluturaşul meu de salariat la corporaţie nu apare o rubrică separată: utilizare lb franceză – 75%, utilizare lb engleză – 75%. O fi aşa traumatizant să vorbeşti în alt grai? Bine că nu-i trimit şi la recuperare, la kinetoterapie, pe banii noştri pentru ridicarea repetată a dicţionarului de pe raft.

Un alt spor salarial este acordat pentru “personalul care lucrează cu fonduri europene” – 75%. În mod sigur astea, fondurile comunitare, sunt radioactive, toxice. Nu ştim noi la ce pericole se expun cei care le manevrează. Sporul se acorda până acum indiferent de performanţe. Nu conta dacă cei care erau puşi să întocmească proiectele aveau succes sau nu. Dacă fondurile erau sau nu obţinute, prima oricum intra la salariu. Ce eficienţă? Ce competenţă? Multe mai vreţi şi voi! Aşa se întâmplă când lucrezi pentru stat şi eşti plătit cu nişte bani care vin întotdeauna, negreşit. Nu am auzit ca taxele şi impozitele noastre să fie opţionale. Asta e mentalitatea celui care nu are teama că sursa veniturilor sale se va epuiza vreodată – lucrătorul din administraţie. Criză sau creştere economică, contribuabilii sunt constrânşi să plătească. Iată pentru ce plătim, pentru a recompensa în mod special nişte abilităţi considerate fireşti, de la sine înţelese în orice slujbă de răspundere. Într-o lume normală.

Ploaia de rahat fesenist

Cristian | 14 Decembrie 2008 | 85952.91 | Tags: | 4 Comentarii 

Singurul amănunt care mă dezgustă la alianţa fătată cu duioase oftaturi telegenice, şi moşită, fireşte, “pentru binele ţărişoarei”, “pentru intrarea şi ieşirea din criză” (vom asista la un sex pe rupte cu criza, ceva de speriat, aşezaţi-vă bine) nu este monstruozitatea ei doctrinară (ce va agonisi în stil centru-dreapta pedele va redistribui social pesede?), numeroşi din cei care vor sta de acum la aceeaşi masă guvernamentală au mai fost colegi de partid, indiferent cum s-a numit el, de-a lungul ridicolei istorii post-revoluţionare. Iar în bunele intenţii ale tribului băsescian nu am crezut nici o clipă. Nici un şoc. No news. Mă îngreţoşează şi mă îngrozesc (dar asta e o altă poveste, una despre eternele slăbiciuni omeneşti, ce nu ţin seamă de înalte studii) cei din spatele PD-L, în frunte cu des amintiţii ‘telectuali ai lui Băsescu. Tăcerea lor de acum. Căzută foarte nepotrivit, după neobositele luni de ironii groase sau fine şi critici brutale, intransigente, la adresa PNL şi a cârdăşiei parlamentare a acestuia cu imortalul PSD.

În această sfântă zi de duminică, an de greaţă 2008, actul civic al prezenţei cetăţeneşti în faţa urnelor, al ALEGERII odată la 4 sau la 5 ani, a fost umplut total de ridicol, lovit de nulitate. Motivul-panaceu al închegării monstruozităţii guvernamentale PSD – PD-L: bate criza la uşă (aş vrea să ştiu şi eu pe cine bate, nu intervine nimeni să nu-l mai bată?, ce oameni!).

Greu de ignorat

Cristian | 4 Decembrie 2008 | 85925.15 | Tags: | Comentează 

Dincolo de neplăcerile noastre subţiri - că am fost sau nu am fost la vot, că nu am avut ce vota, că am rătăcit cărţile de identitate, că bătrâni disciplinaţi şi tineri frivoli, iresponsabili -, o realitate greu de trecut cu vederea s-a conturat, a răsărit hâdă (pentru a doua oară în acest an uninominal): poporul tembel a reconfirmat vesel baronii! Adică tocmai pe aceia pe care îi bârfeşte neîncetat pe la colţuri, la aprozar, când citeşte câte un ziar sau când se uită la Naşu’, şi-i înjură năpraznic (om fi neam schizofren, naiba ştie!): mamele şi morţii lor de tâlhari, nu se mai satură furând! - că aşa auzim peste tot! Ne place sau nu, în unele decizii pe care populaţia României le ia (când este chemată să o facă), zace pură prostie. Acolo nu mai e vorba de fină manipulare, de învârteli sau de fraude, ci de retard (istoric, cultural, civic, mintal). E greu să faci cuiva bine cu de-a sila. E greu să scoţi pe cineva din ignoranţă (la noi, o ignoranţă încăpăţânată, chiar mândră de ea însăşi), dacă insul acela se simte ca broasca-n baltă acolo.

Plictisul previzibilului

Cristian | 30 Noiembrie 2008 | 85914.9 | Tags: | 17 Comentarii 

Nici o surpriză în rezultatele votului. Ultimul sondaj ne adusese din timp cu picioarele pe pământ. Deşi, altele, anterioare, prin vară, aşa, voiseră cu tot dinadinsul să ne convingă de superioritatea PD-L. Eu le cred făcături (cele în care PD-L înregistra scoruri ce “frizau” 40%!!). Între timp, sociologii şi-au regăsit resturi de conştiinţă şi nu au mai încondeiat cifrele. Cetăţenii nu s-au lăsat influenţaţi de scorurile gonflabile la cerere şi au votat conform ştiinţei lor precare. Dar, cumva, cu bun simţ.

Dreapta simbolică – numesc aşa cele două partide care se revendică de la această doctrină (neoliberală), dar au mari ezitări în a o aplica – a CÂŞTIGAT alegerile, cum curajos declama Emil Boc, întinzând mâna către PNL. Sper ca liberalii să-i prindă mâna şi să-şi continue, astfel, guvernarea. Atât, deocamdată.

Electoral vs. estetic în Ineu

Cristian | 28 Noiembrie 2008 | 85908.97 | Tags: | Comentează 

Public câteva imagini, luate în grabă, cu telefonul (scuzaţi calitatea, mâine voi reveni cu unele mai bune). Cam acesta era, dimineaţă, “peisajul” din preajma secţiei de votare din Traian. Figuri triste de bălălăi, cerşind îndurare electorală, hai, vă rog eu, încă un mandat, de pe toţi copacii, strangulaţi de benzi late de scotch. Dezolant.

Ca să ştiţi şi voi: PD-L Arad l-a preluat din cădere şi, apoi, din voleu, cu un şut bine plasat, pe rectorul Ardelean “Vasile Goldiş”, direct din obositele tentacule extremiste ale PRM, s-au prefăcut că-i nou-nouţ, punându-l de bun să candideze în colegiul care cuprinde şi Ineul. El concurează cu fostul meu coleg de liceu, Ioan Neluţu Cristina – PNL.

Priviţi cum se înţelege, la Ineu, să se păstreze aspectul unui oraş.

Terapia prin agonie

Cristian | 27 Noiembrie 2008 | 85905.5 | Tags: | 10 Comentarii 

Marko Bela: 1 Decembrie înseamnă pentru maghiari 70 de ani de agonie

Nu, nu voi alege UDMR. Nu pentru că aş avea de împăţit cu maghiarii altceva decât spaţiul vital al ţării (suficient de întins nu numai pentru 20 de milioane de locuitori, ci şi pentru 30). Nu nutresc o permanentă şi viscerală ură faţă de ei. Când şi când, de prin presă adunând, mă mai trânteşte câte o ştire despre cine ştie ce exces revizionist-iredentist, produs la Cluj, la Odorheiu Secuiesc…

DAR: să mai plângi cu ceapa în batistă (sau poate omul e sincer, naiba ştie), după 90 de ani, pentru un teritoriu pe care nu-l deţineai decât ca efect al unei nedrepte asupriri asupra unei populaţii paşnice(maghiarimea nu s-a format ori născut în Carpaţi şi nici în Pannonia), este e recidivă patologică deja! Mă întreb, oamenii ăştia, liderii UDMR, cum trăiesc acasă: în mediu aseptic, ethnically uncontaminated, consumă exclusiv produse ungureşti, au culorile naţionale imprimate în măduva oaselor? Ei mai ies în lume, aşa, barem vag, să vadă care-s ideile astăzi, încotro ne îndreptăm, cât mai contează naţionalul în balanţă cu globalul?! Chestii d-astea, elementare. Poate că servesc masa în izmene tradiţionale, de honved, au servitori români, încă, şi îşi zic grof unul altuia, grof şi grofiţă. Poate că citesc doar presa secolului XIX. Şi trimit încă scrisori de cocoşi băţoşi kaiserului de la Viena.

Cu un rest de bun simţ mă mai întreb: ei pot concepe, totuşi, că “agonia” lor a însemnat eliberarea noastră (nu mai spun că, poate, “calvarul” lor naţional se datorează şi unor alianţe nu tocmai inspirate, cu austriecii – Ungaria nu are vocaţie imperială!, cu bolşevicii, cu naziştii)? Întregirea noastră de neam! Nu zic că a fost un demers care a avut doar efecte pozitive, Unirea, dar a adus “măcar” libertatea pentru români, care erau consideraţi popor tolerat în Imperiu (existau juridic doar în măsura în care acceptau maghiarizarea şi trecerea la catolicism sau protestantism), nu aveau nici statutul croaţilor sau al slovacilor. De ce trebuie ei să vâre cu orice preţ în inimile poporenilor lor vrajba? O vrajbă care ar fi menită istoriei astăzi - loc de pelerinaj pentru elevi, ca să înveţe că “aşa nu”. Nu punct într-o platformă politică.

E foarte uşor ca eu (sau noi) să răspund rejectiv şi exagerat la un asemenea mesaj, precum cel rostit de Marko Bela la o adunare electorală. E foarte uşor să reînvie în fiecare din noi o anumită râcă, pe care am fi crezut-o cenuşă, faţă de etnia maghiară în totalitatea sa. Ar fi o imensă eroare. Un răspuns sperat la încercările lor de manipulare şi de a obţine succesul electoral prin resuscitarea discursului nostru (uneori firesc) naţionalist.

Să le fie tuturor clar: 1918, (în 1920, Tratatul de la Trianon), nu a rupt din ţara lor, ci dintr-un Imperiu MULTINAŢIONAL, expansionist, care, între altele, nu îşi trata toţi subiecţii ca şi când aceştia ar fi fost persoane. Românii nu erau consideraţi persoane în Imperiul bicefal (mare eroare a Habsburgilor să îi coopteze în ceea ce s-a numit Austro-Ungaria, să le dea atâta nas, dar au fost nevoiţi – iată efectele!). Transilvania nu este leagănul civilizaţiei maghiare, dar este aşa ceva pentru poporul român – de altfel, un popor EUROPEAN, cu limbă indo-europeană, dacă tot e să ajungem la diferenţieri din astea! Maghiarii au fost tot timpul MINORITARI în Imperiu, o spun până şi statisticile oficiale. Erau cei mai puţin numeroşi, între slovaci, croaţi, cehi, bosniaci şi ce alte neamuri or mai fi fost. La asta tânjesc ei acum, liderii, la recuperarea statutului aceluia umilitor din punct de vedere statistic – o ipotetică şi incredibilă revenire a Ardealului la Ungaria cred că i-ar lăsa tot inferiori numeric?

Legislatură după legislatură, UDMR a avut un aport însemnat la diverse guvernări. Cetăţenii de naţionalitate maghiară sunt dintotdeauna trataţi fără discriminare, nu au fost necesare legi pentru a impune acest tratament (atunci când apare, discriminarea e provocată ca replică la autoizolaţionismul lor tradiţionalist sau la aberaţiile revolute ale liderilor lor), au acces garantat la tot ce oferă un sistem democratic: de la Justiţie la Putere, trecând prin libertatea de a-şi folosi limba în Administraţie, acolo unde ating un anumit procent din populaţie (20%, cred), şi în Şcoală. Până şi lipsurile economice sunt aceleaşi ca ale conlocuitorilor români. Ia să scotocim în cartea de istorie, aia nemăsluită, să vedem dacă găsim aceleaşi drepturi, acordate românilor, înainte de 1918. Dar fără a li se fi cerut în schimb abandonarea religiei tradiţionale, a limbii şi acceptarea transformării lor din Sîrb în Serbffy. Şi atunci, unde e AGONIA lor?

Mi-e milă de fruntaşii UDMR! Trebuie că sunt nişte personaje foarte triste. E greu, totuşi, să fii atât de anacronic şi revanşard într-o lume care trăieşte azi atât de frugal.

Ineul – copaci cu scotch

Cristian | 26 Noiembrie 2008 | 85902.7 | Tags: | 6 Comentarii 

Dacă aveţi drum la Ineu în zilele astea, de dinainte şi de după campanie, amânaţi-l, mai gândiţi-vă, nu veniţi. Toamna grăbită a ultimelor săptămâni, competiţia ce vizează ocuparea unui loc ILEGAL de afişare, pustietatea după-amiezelor din zilele lucrătoare îi dau un aspect oribil. Dar, mai cu seamă, sar neplăcut în ochi afişele electorale, postate te miri unde, ele vor sluţi centrul şi cartierele de acum şi până le-o distruge umezeala sau soarele – adică, luni de zile de aci-nainte.

Copacii care flanchează părculeţele centrale au fost împopoţonaţi, ca-n ţara nimănui, cu improvizate centuri de afişe, sunt împodobiţi ca pentru circ, în prezent. Câte unul, câte două, câte trei afişe – acelaşi partid, partide diferite, etc, lipite cu bandă adezivă, pe întrecute. Staţia mea de autobuz, din Traian, e toată portocalie de la reclama politică. M-ar fi deranjat la fel şi să fi fost galbenă sau roşie. Hârtii rupte pe jos, în jur, PETuri în şanţ. Niciodată nu am mai întâlnit asta în Ineu! O deşănţare greţoasă şi o neînghiţibilă senzaţie de absenţă a administraţiei, a Poliţiei comunitare. Există LEGI conform cărora Primăria poate amenda afişajul în locuri neamenajate corespunzător (dacă nu legi pentru administraţia locală, Legea electorală). La Şiria, la Mâsca se aplică mai bine aceste legi, Hotărâri locale, ce-or fi (îmi recunosc incompetenţa în materie de administraţie publică). Refuz totuşi să cred că arborii din parcuri au fost închiriaţi către partide (pe ce sumă?)! Refuz încă să cred că doar acesta e nivelul gustului estetic, al competenţei urbanistice în rândul edililor noştri.

Nu am nici o preferinţă sau circumstanţe atenuante pentru vreun partid. Toate, deopotrivă, ar trebui amendate crunt pentru ce au făcut într-o lună din oraşul căruia, chipurile, îi solicită mieros voturile. Am lipit şi eu, pe vremea lui Isărescu. Ştiu cât de primitivă şi încinsă e gândirea celor care umblă în căutare de stâlpi liberi. Cum îşi lasă ei afişe pe ultima săptămână electorală, ca să „copleşească”, cică, omul de rând. Ce cred ei că-şi spune omul de rând: mamă, PD-L a acaparat toţi teii oraşului, ia uite câte poze, cu ăştia votez! Nici măcar omul simplu nu e atât de prost încât să cugete ca lipitorii de afişe. El îşi vede mai departe de câştigarea traiului zilnic. Merge pe stradă cu privirea în pământ. Şi suduie, cu cât vede mai des hârtiile lor neigienice, cu atât suduie mai abitir.

Off topic (oarecum): am sperat ca un prost că potenţii de “la judeţ” lasă pe ultima sută de metri asfaltarea porţiunii rămase de izbelişte din drumul Seleuş – Ineu (de la calea ferată, la intrarea în oraş), ca să folosească acest lucru în campanie, ca realizare. Nici gând! Drumul zace spart, “în lucru”, vălurit, mai rău decât fusese înainte. AŞADAR: Votaţi PD-L, ei conduc CJ, deci judeţul. Votaţi PNL, ei au ministrul transporturilor, nici o autostradă, după 4 ani de guvernare. Votaţi PSD, ei nu au făcut decât să dea pomeni şi să asfalteze toată Moldova (unde au fost votaţi disciplinat). La fel în Ineu. S-a asfaltat de la intrare până la Spar. De la Spar până la ieşirea din oraş, drum îngust şi execrabil. Parcul a fost o vreme under construction, nici măcar nu-s pavate toate aleile. L-au abandonat. Pavajul în oraş este făcut pe o singură parte şi pe o distanţă infimă (faţă de Pâncota). Mai zic?

Next Page →