Anul muzical 2009, varianta Starlog

Luci | 8 Decembrie 2009 | 86935.58 | Tags: , | 9 Comentarii 

Hai să lăsăm o ţâră alegerile astea ce ne-au acaparat ultima perioadă şi să ne-ntoarcem la ceva mai plăcut… muzica… şi ca în ultimii ani, sunt responsabil pe rubricuţa asta şi vreau să vă văd cum aţi “votat” anul acesta…

Vă propun câteva categorii:
1. Un top de 3-5 piese muzicale preferate
2. Un top de 3-5 piese pe care nu le-aţi suportat…
3. Postul de radio pe care îl ascultaţi
4. Postul de radio ce nu-l agreaţi
5. Party-ul sau evenimentul pe care îl consideraţi cel mai reuşit în 2009.

A fost frumos…

Luci | 21 Octombrie 2009 | 86804.31 | | 6 Comentarii 

Aseară Unirea Urziceni ne-a arătat că fotbalul autohton nu înseamnă doar borcea, mititelu, clanul becali, iancu, steauadinamorapid, gsptv, scandaluri, arbitrii corupţi, mutuşichivu, dragomir, sandu sau alte chestii de rutină exclusiv negative!
Pe “Ibrox Park”, Dan Petrescu şi-a văzut munca încununată de succes, a crezul în el şi a reuşit să formeze din fotbalişti anonim o echipă puternică, primul pas a ialomiţenilor a fost să le dea peste nas “artificialilor” de la Dinamo, câştigând titlul de campioană pe ultima sută de metri. A fost un titlu nesperat dar meritat a celor din Urziceni, un club înfiinţat în 1954, formaţia din micuţul oraş de lângă Bucureşti fiind o necunoscută până în sezonul 2002-2003 când a promovat în liga secundă, urmând ca după 3 ani să facă saltul spre prima ligă iar acum să ne reprezinte ţara în Champions League!
Şi aseara ne-a arătat că merită să evolueze în Ligă, jocul de o calitate apreciabilă a băieţilor lui Petrescu ne face să visăm… ne face să fim încrezători că pot realiza mai mult, o calificare în primăvara europeană ar fi prea perfect pentru un fotbal românesc mult încercat în ultimii ani de scandaluri şi non-valoare!
După un 4-1 istoric, românii sunt iar în prin plan, la fel ca acum un an când CFR Cluj uimea Europa cu acel 2-1 de pe “Olimpico” din Roma, se vorbeşte din nou frumos pe site-urile de sport despre fotbalul carpatin, cu toate că astfel de momente sunt din ce în ce mai rare în ultima perioadă… echipa “Naţionala” a dezamăgit la ultimele preliminarii, în Europa League suntem inconstanţi şi chiar dacă avem 4 echipe calificate acolo nu putem să ne spălăm pe mâini pentru mocirla în care se afundă “sportul rege” autohton…
Reuşita de la Glasgow trebuie continuată şi în următoarea partidă când Unirea va juca returul cu campionii Scoţiei, meciul de pe “Ghencea” va fi mult mai greu decât cel din deplasare, pentru că va fi de “totul sau nimic” pentru britanici, cei ce vor veni cu orgoliul rănit să-şi recupereze punctele şi să se agaţe de ultimul tren în încercarea de a accede în următoarea fază a competiţiei…
În final nu pot decât să spun atâta: Respect Dan Petrescu, Respect Unirea Urziceni, aţi fost fantastici…!

Lotul Unirii Urziceni din partida cu Glasgow Rangers a fost următorul: Tudor, Galamaz, Maftei, Bruno Fernandes, Epaminonda Nicu, Ricardo, Apostol, Brandan, Varga, Tibi Bălan, Bilaşco. Au mai jucat: Pădureţu, Onofraş, Frunză. Antrenor: Dan Petrescu.

Gigi a comis-o din nou!

Luci | 18 Septembrie 2009 | 86715.35 | Tags: , | 3 Comentarii 

Aseară ciobanul euro-parlamentar, nervos fiind că nu a fost lăsat la vestiar în pauza meciului cu Sheriff Tiraspol din Europa League de antrenorul principal al clubului Cristiano Bergodi, fiind hâşâit în lojă ca pe un spectator rebel, l-a demis fără nicio remuşcare pe acesta, înlocuindu-l cu vechiul şi noul Mihai Stoichiţă…
Aparent, lumea fotbalului nu ar părea prea mirată de acţiunea lui Gigi, se ştie că de ceva vreme Steaua a devenit a doua lui stână, unii priveau cu milă soarta italianului, alţii i-au dat dreptate (!!!) patronului, iar unii au părut indiferenţi.
Desigur că în mass-media sportivă e sărbătoare, presarii noştrii de 2 lei iar au ce scrie, cele n televiziuni au ceva vreme subiect de discuţie ce le mai creşte ratingul cu 0,2, iar cei de la GSP şi Prosport oricum scriau doar de Becali şi de clubul lui…

Studiu de caz: Un reporter de la Telesport trimis pe teren de şefi pentru a face un reportaj despre demiterea lui Bergodi (rezumat)

Reporterul cu pricina se opreşte la palatul lui Gigi, acesta (mânuind nişte mătănii) tocmai dădea un interviu pentru cei de la Naţional TV…
Un gardian îl întâmpină pe reporter:
- Sunt reporterul de la Telesport, am mai fost şi data trecută, ne`a Gigi mă ştie…
- Haide… aşteaptă pe banca aia, mai sunt vreo 4-5 de la TV în faţa ta…
Reporterul aşteaptă până-i vine rândul…
- Domnule Gigi Becali, de ce l-aţi demis pe Bergodi?
- Beeee, beeeee, beeeee…..
Mai pune tipul nostru vreo 5-6 întrebări şi pleacă. Prima parte a materialului a fost rezolvat. Se urcă în maşină şi p-aci ţi-e drumul. Se opreşte într-un parc. Dă să-l sune pe Bergodi însă acesta nu răspunde…
Apoi începe să sune oamenii de fotbal, în ordine alfabetică, răsfoind agenda telefonică: Borcea, Dragomir, Marian Iancu, (era să zic Michael Jackson), Mititelu, Sandu, Turcu etc, punându-le aceeaşi întrebare: Ce părere aveţi de demiterea lui Bergodi?
Ziua tipului nostru din studiu s-a încheiat, acesta este doar un rezumat, pentru cei interesaţi de subiect le dau temă de gândire…

Dinamoviştii la mănăstire

Luci | 10 Iulie 2009 | 86523.16 | Tags: , , | 2 Comentarii 

Uriasul scandal sexual izbucnit la Manastirea Caldarusani, judetul Ilfov, dupa ce popa porno Laurentiu Andreescu a fost dat in vileag de Bogdan Enescu cum ca face amor cu barbati continuă cu dezvăluirile şocante ale tânărului de 26 de ani. “Stareţului Lavrentie îi plac femeile, popa Damaschin o face numai cu călugări, iar eu i-am tras-o nu doar lui Laurenţiu, ci şi părintelui Petroniu”, declară Bogdan Enescu.

Foştii fotbalişti dinamovişti Dennis Romanovs (31 de ani), Nino Pekarici (26 de ani) şi George Blay (29 de ani) l-au cunoscut anul trecut pe popa porno, Laurenţiu Andreescu. În duminica Paştelui, cei trei fotbalişti au mers să se roage la Mânăstirea Căldăruşani, unde au făcut cunoştinţă cu faţa bisericească.

Sursa: Gooolsport via Libertatea

Cândva, înainte de Paştele ortodox…

De Mănăstire se apropia o maşină albă, model 2009, creată practic la comandă. În spatele ei se vedea într-un nor de fum un autocar alb-roşu cu însemnele clubului Dinamo…
Părintele Andreescu îşi închise laptopul şi îşi trase sutana în grabă ieşind să-i întâmpine…
- Mă bucur să vă revăd, fii mei, i se adresă lui Borcea…
- Am revenit părinte, simţeam nevoia de un strop de spiritualitate, avem nevoie de întăriri pentru acest sfârşit de campionat, spuse şeful Borcea în timp ce-i sărută mâna popii…
- Bine aţi făcut dragilor, chiar vroiam să-l sun pe Turcu să văd dacă veniţi în perioada asta că aveam ceva treburi prin ţară şi aş fi lipsit o perioadă…
- Cum facem să ne organizăm? I-am pus pe toţi să ţină post, să se împărtăşească. Pe Torje, Tamaş şi Ropotan nu am putut, tot prin cluburi au umblat. Ei ne spuneau nouă că au postit dar i-am prins că aveam spioni deghizaţi în barmani… I-am lăsat acasă…
- Nu ştiu ei ce pierd, fiule…
- Mda. Deci, cum facem..?
- Păi, să intre fundaşii primii, cu ei o să am treabă mai multă, ştiu că ei sunt mai violenţi pe teren, că trupul lor e loc prielnic Deavolului în astfel de situaţii.
- Uite, fă ceva cu negrul ăla, Blay îl cheamă, de când a venit la noi tot prost joacă…
- Las pe mine, o să lucrez cu el în parte, am nişte descântece pentru el de o să-l fac bine. Dar trebuie să ţină post şi să vină la mine în fiecare săptămână timp de 6 săptămâni pentru că trebuie uns întru totul…
- Şi mai e portarul ăla lituanian, nu vorbeşte cu nimeni dar nici nu e în formă, l-am trimis la echipa a doua, tot scapă mingea din mână.
- Pentru mâinile lui am ceva special, dar tot aşa, trebuie să vină alături de băiatul ăla negru în fiecare săptămână. Şi, Cristi, trebuie plătit în plus, sunt nişte şedinţe mai speciale, nu fac cu toată lumea aşa ceva…
- Nu e nicio problemă! Şi ar mai fi ceva…
- Ce anume?
- Sârbul ăla, Pekarici se numeşte, e prima oară când se află aici, e cam timid… ia-l deoparte şi introdu-l în lumea sfântă. Impresarul lui mi-a spus că-i bun şi aş vrea să contăm pe el şi din campionatul viitor…
- OK, o să am o grijă în plus pentru cei trei, spuse părintele în timp ce-i trase cu ochiul bossului…
- Părinte, şi eu m-aş spovedi acuma dar am mâncat o şaorma pe drum şi nu sunt pregătit…
- Nu-i nimic Cristi, o să mai treci pe aici, poate revii cu cei trei şi te rezolv şi pe tine…
- Părinte, banii îi trimit tot pe acelaşi cont?
- Mai bine cash, măcar aşa nu mai trebuie să ne complicăm cu hârtii…
- Da că bine zici, tot 2000 e, nu?
- Tot, încă nu am mărit taxele, plus 700 pentru cei trei …
- Bine părinte, îi las pe jucători pe mâna ta, eu trag o fugă prin localitate să văd ce caz…mănăstiri mai aveţi p-aci…
- Bine Cristi, ne auzim la telefon când am terminat, dă un bip că te sun eu, numa` ce am încărcat cu 500 de minute…
- Bine părinte, am plecat, spuse Borcea în timp ce-i sărută din nou mâinile…
Jucătorii dinamovişti au coborât din autocar şi aşteptau să dea ochii cu părintele pentru a-i împărtăşi. Acesta se apropie de ei şi le zise:
- Bine aţi venit dragii mei, probabil că majoritatea dintre voi mă ştiţi, pentru cei ce mă văd prima dată – să mă prezint, sunt părintele Andreescu, călugăr la această mănăstire…
Jucătorii l-au salutat în cor.
- Haideţi să ne organizăm, o să intraţi tot câte trei înăuntru, să terminăm mai repede, ştiu că aveţi antrenamente, aşa că nu vreau să vă reţin… Până vă vine rândul puteţi să vă plimbaţi prin pădure, prin împrejurimi, să nu vă plictisiţi… Voi 3 sunteţi primii, spuse popa în timp ce-i arătă cu degetul pe Blay, Romanovs şi Pekarici, restul sunteţi liberi să vă plimbaţi pe aici. Puteţi să faceţi şi poze, nu e interzis… Acolo, lângă clopotniţa aia e un dozator de cafea, merge cu monede de 5000, dacă n-aveţi mărunţi o să vă schimbe băiatul din mănăstire ce vinde lumânări…
Cei trei au rămas pe loc restul s-au împrăştiat. Părintele îi luă pe doi după umăr în timp ce aruncă câte un ochi la fundurile fotbaliştilor ce se-ndepărtau încet.
- Veniţi copiii mei să învăţaţi lucruri noi şi inedite, trebuie să vă deschid calea spre noi orizonturi… Tu, prinde-mă de sutană să simţi puterile spirituale ale celor sfinte… zise părntele către Blay într-o engleză aproape perfectă. Să intrăm în mănăstire, avem multă treabă azi…

Sfârshit

P.S. Acest material este un pamflet şi trebuie tratat ca atare!

Depeche Mode la Depeşişti 2

Luci | 19 Mai 2009 | 86380.74 | Tags: , , , | 2 Comentarii 

- T, uite aici nişte bani, du-te şi cumpără nişte suc şi o sticlă de Unicum pentru Dave. Mai ia şi vreo 2 kile de Fornetti să mâncăm, dar să fie calde şi o pungă de salatinii…
- Mă duc la Z. că acolo îs mai ieftine, la Market s-or scumpit de când or renovat…
- Du-te unde vrei, zise C., dar să vii la timp…
- OK!
T. porni spre oraş cu două plase în mână. Numără banii primiţi de la C. şi scoase din buzunar nişte bonuri de masă învelite într-un bilet de Loto. Iau marfa pe bonuri, măcar rămân şi eu cu ceva mărunţi, îşi zise el în gând…
Cei trei porniră spre Depeşişti, pregătiţi fiind de primirea marii formaţii…
- Mai ai baterii în aparat, întrebă L. pe B.?
- Am şi rezerve! Am venit pregătită, ce crezi, doar o să şi filmăm!
- Atunci îs liniştit, dar aveam telefonul la mine şi mai făceam şi eu câteva poziţii să nu rămânem fără amintiri.
- Precis ştiu unde să vină cei de la Depeche, întrbă C. pe L.!
- Păi le-am dat hărţile de GPS ce mi le-ai trimis tu pe mail, ai zis că îs bune…
- Nu le-am testat dar m-am uitat pe calculator, am un program, Simulator GPS 2.23, ce merge numai în Linux…
- Ah… bun atunci…
- A zis că te sună dacă nu se descurcă!
- Da, oricum le-am spus eu cum să ajungă…
- Numă să vină T. cu marfa înainte să apară ei! Că altfel le dăm să mănânce peştişori de pe mal, o să le spunem că sunt hamsii…
- Bleah, ia terminaţi voi doi cu asemenea descrieri, zise B, către C. şi L., care râdeau în hohote…
În acel moment L. primi un SMS.

Va urma

P.S.: Acest articol este un pamflet, deci trebuie tratat ca atare.

Depeche Mode la Depeşişti

Luci | 15 Mai 2009 | 86369.74 | Tags: , , , | Comentează 

Articol adresat doar cunoscătorilor din Ineu!

Afară soarele ardea mai ceva ca într-o zi de Cuptor, deşi era un 17 mai mai fierbinte ca niciodată.
- Poluarea e de vină spuse C., în timp ce îşi regla aparatul foto…
- Dreacu`… îi vară se răsti T. la el, aprinzându-şi o ţigară ieftină, fără timbru, adusă de undeva din Belarus…
- Mă, ia terminaţi, uite aici ultima piesă a lui Depeche, să nu vă ia Dave pe nepregătite şi să nu ştiţi care e ultimul lor single, zise L., căutând prin telefon melodia lor…
- Ia pune…
- Bă, da` să nu vă pună naiba să scoateţi pe goarnă că avem albumul lor de pe mininova.
- De pe ce, zise T.?
- De pe net…
- Aaaa… net…
- Hai să vă fac o poză, ia zâmbiţi, spuse B (singura fată din grup).
- Iar poze… strigară cei 3 în cor…
- Mă, ştiţi că Dave nici n-a vrut să vină la Depeşişti, a zis că n-are şlipi…? îi anunţă L pe fani.
- Ha?
- Abia am făcut rost de o pereche, îi trebuia din ăia speciali ce nu trece apa prin el, am fost pâna la Szeged de i-am cumpărat, 30 de euro or fost…
- Lasă că îţi dăm noi banii, zise C.
- Io n-am la mine, da îţi dau acasă, am numa 10 lei, de o bere şi un pachet de ţigări, zise T. Mă, cam cât îi ceasu`?
- 11.25. La 12 ajung ăştia, mai jumătate de oră şi vin, sper să nu prindă barieră la Seleuş…
- Mai bine veneau cu trenul, aşa nu aveau treabă… zise T.
- Cum să vină cu trenu măi T., aşa îi recunoştea lumea, nu îţi dai seama ce ieşea. Şi aşa îi secretă vizita asta. Şi-au anulat concertul în Bulgaria să poată veni la Depeşişti, îi explică B. Nici măcar surorile C. nu ştiu de această venire a lor la Ineu, aşa că să nu te pună supărarea să le spui diseară la cafă că o fi jale şi nu te mai luăm cu noi niciodată!

Va urma

P.S.: Acest articol este un pamflet, deci trebuie tratat ca atare.

Meciul meciurilor, finala finalelor, duelul intergalactic

Luci | 26 Martie 2009 | 86233.51 | Tags: , | 4 Comentarii 

Breaking news

Sâmbătă seara la Constanţa, echipa lui mutuşichivu… aaa…. fără chivu că iar e accidentat… are meci cu Serbia.

Se va juca cu casa închisă, cele opt mii de bilete s-au epuizat, adică tot atâtea cât strânge Yeovil Town din liga a III-a engleză în derby-urile zonale.
Sârbii o să aibă cel puţin 35.000 de susţinători în tribune la meciul retur!

Printre selecţionaţi se află aceiaşi Nicoliţă, Ov. Petre, Marica, Tamaş sau Cociş cu toate că la cluburile la care joacă sunt mai mereu “praf”. Bine că măcar de Fl. Petre am scăpat că s-a accidentat…

Antrenor e acelaşi piŢURCĂ, deci n-o să vedem nicio schimbare în jocul tricolorilor. Despre victorie nici nu poate fi vorba. Poatre doar dacă le va băga ceva în mâncare sârbilor…

Şi după acest meci pe care n-o să-l câştigăm o să apară pe sticlă cei de la Federaţie şi or să declare “Încă avem şanse, nu e totul pierdut, batem pe Austria şi intrăm în cărţi.”

După partidă antrenorul reprezentativei noastre va spune: “Am avut ghinion, s-a ratat mult, mergem înainte, mai avem câteva meciuri pe care o să le câştigăm”

N-am zis nimic de Maximilian Nicu. Sper să rămână la fel de serios ca la Hertha Berlin şi să nu se “miticizeze”…

În final vă rog să veniţi cu un pronostic pentru acest meci.

Remember: Underground

Luci | 20 Februarie 2009 | 86140.38 | Tags: , | Comentează 

Misiune în Bucureşti

Aceste rânduri au fost scrise în 2006 şi fac parte din colecţia Underground…

Sunt din nou în Romania într-o nouă misiune foarte, foarte riscantă şi secretă, în care îl am în vizor pe Bags Bani, teroristul care a aruncat în aer două bănci într-un parc din Moscova şi a incendiat 4 stadioane (doua în Polonia şi două în România). Se pare că va acţiona din nou, mai ales că este etapă săptămâna viitoare şi, după sursele pe care le am se pare că e din nou în Bucuresti. La noi în baza de date se află înca din august 1997 când a tăiat cu bomfaierul într-o noapte o macara “parcată” în apropierea unui bloc aflat în construcţie, ce s-a prabusit peste 4 gherete de ziare şi a facut praf 29 de maşini şi 3 biciclete însa, din fericire nu s-a soldat cu victime omeneşti.
Am încercat să-mi notez ideile în carneţelul meu ca să nu pierd noţiunea timpului…
Se făcu ora 21:04, mă urc într-un tren foarte neprimitor la prima vedere, la a doua vedere mi-am dat seama ca m-am urcat într-un marfar, ţinusem biletul invers şi m-am dus la linia 9 în loc de 6, deh… era destul de întuneric… mă urc în trenul bun până la urmă, am luat bilet la clasa doua, pentru că am foarte mulţi “prieteni” în România şi nu aş fi vrut să risc mai ales ca eram pe cont propriu. M-am deghizat într-un vânzator ambulant însa nu am încercat să vând nimic, aveam însa o geanta plina cu gumă “Turbo” primită de la un şofer ce m-a dus cu TIR-ul pâna la gară…
Mă simţeam urmărit încă de la peronul gării, am observat un tip care se uita atent după mine, era îmbrăcat într-un costum, iar pe vestă avea imprimată stema echipei de fotbal Galatasaray, ce ciudat, dar îmi părea cunoscut însă am încercat să nu-i dau atenţie… Avea aproximativ 50 ani, 1.70-1,75 m si cam 125 kg, am şi facut portretul robot al lui…
Din tren insa l-am urmarit pe acest om, stătea pe peronul gării rezemat de un stâlp, la un moment dat şi-a aprins o ţigară ieftină şi a început să tragă câteva fumuri din ea, faţa lui îmi aminteşte de un suspect din Ohio într-un caz petrecut undeva prin 1994….
Îmi găsesc loc într-un compartiment liber şi încerc să adorm, dar aud fără să vreau dar nu am reuşit deoarece într-un compartiment învecinat câţiva oameni jucau cărţi şi urlau tot timpul.
Cum nu puteam să dorm, am scos din geantă copia dosarului Bags Bani şi am început să-l răsfoiesc încercând să-i desluşesc tainele. Era un tip foarte ciudat şi imprevizibil, se pare că nu are un domeniu favorit în care să acţioneze, de aceea este foarte usor de abordat de cei din organizatiile teroriste când vine vorba de lichidari comandate, el nefăcând parte din nicio organizaţie teroristă şi acţioneaza pe cont propriu sau angajat. Întotdeauna cere să fie plătit în dolari americani, neavând încredere în altă valuta.
Pe 27 iunie 1998, i-a fost descoperită o ascunzătoare în Rusia, lânga St. Petersburg, într-un sat izolat, ascunzătoare ce o părăsise cu două zile înainte sa ajungem noi. Aici trăia într-o căsuţă cu doar două camere de 3×3 m şi o baie. În casa s-au gasit doi saci de maşini de cusut vechi cu care făcea contrabanda. În spatele casei, în curte erau 6 găini (le ţinea pentru ouă probabil) şi două betoniere. S-a aflat mai tarziu că făcea trafic şi cu betoniere furate şi ca era unul din capii mafiei din Italia şi estul Norvegiei în acest domeniu. În 1989 era să moară în gară la Brno, în Cehoslovacia când un atac terorist cu gaz neidentificat la vremea respectivă a facut 11 victime, doar el a scapat pentru ca avea nasul înfundat şi nu a simţit mirosul. Gazul a fost identificat 6 luni mai târziu – era gaz metan pur îmbunătăţit cu bacteria ucigaşă Mil 339. O altă anomalie a lui Bags bani a fost aceea că în aprilie 1995 (pe vremea aceea nu se ocupa cu terorism) a fost descoperit că s-a deghizat în femeie ca să poată intra gratis într-o discotecă din Köln, fiind amendat cu 300 DM (însă a plătit cu dolari), şi a stat o noapte în închisoare…
La un moment dat am adormit cu dosarul în braţe şi am visat că jucam fotbal pe o plajă din Brazilia cu bile de rulmenţi, cine pierdea meciul trebuia să mearga în Irak, la cules de ceapă pe terenuri minate, m-am trezit brusc şi cu o durere insuportabilă de cap şi partea proastă era că nu avem niciun medicament la mine.
Dimineaţa am ajuns în Bucureşti, am luat un taxi şi m-am dus direct la hotel unde-mi rezervasem o cameră la subsol, unde vroiam să-mi pregătesc în linişte planul de bătaie.
Erau 39 de grade afara, nu prea mă-mbiam să ies afară dar nu aveam alternative, mi-am luat ochelarii de soare cu MP3 player primiţi cadou de nuntă de la Greuceanu şi m-am indreptat spre metrou, prin Capitală circulam mai mult cu metroul. Mă urc în vagon şi iau un loc pe scaun. Metroul porneşte şi după vreo 200 de metri văd pe fereastră doar scântei după care s-a luat curentul în tot vagonul ce se oprise între timp. Se pare ca fusese deturnat de White Zombie. Sparg însă un geam şi ies rapid din vagon. Mă tai destul de adânc la mână în cioburile de la geam… m-am ascuns după un panou publicitar, încercând să aflu ce se întâmplă. Se pare că teroriştii au vrut să tragă trenul pe o linie moartă, pe mine m-au urmărit dar de unde naiba au ştiut că eu sunt în Bucureşti? Norocul călătorilor a fost că nu era nicio linie moartă. După vreo 90 de secunde revine curentul în vagoane şi văd câţiva tipi care mă căutau prin vagon. În faţă, în al doilea vagon s-a aflat tipul in costum cu emblema Galatasaray-ului. Cum a ajuns aici şi ce rol are el în povestea aceasta?
Îl sun pe Tolstoi şi îi spun păţania mea iar el îmi ordonă ca în cel mai scurt timp să mă întorc în ţară pentru că deja devine periculos. Mă urc în primul avion şi a doua zi eram deja la sediu, cei de acolo promiţându-mi că o să trimită o echipă sa cerceteze împrejurările în care au avut loc aceste acţiuni…
G out
Nume de cod 2124180706

Next Page →