Zona liberă de mizerie – Iuliu Maniu, artizan al Marii Uniri, a salvat Viena de bolşevism
Cristian | 30 Noiembrie 2009 | 86913.64 | | ComenteazăNu se supără nimeni dacă o să ne întoarcem pentru câteva clipe în istorie, abandonând (cu entuziasm) subiectele submediocre care au ţinut prima pagină a precarei prese româneşti.
Am găsit această ştire inedită despre Iuliu Maniu în 1918, în postură de salvator al Austriei din calea hoardelor de infiltraţi bolşevici şi a nostalgicilor imperiali, cu toţii gata să pună pâna pe rămăşiţele Imperiului austro-ungar. Nu degeaba am socotit din totdeauna şi mai socotesc ziarul România liberă a fi cel mai bun cotidian central – iată încă o confirmare!
Dat fiind voluntariatul lui Maniu, cred de pe-acuma că legendele despre prestigiul care se bucura Casa Imperială Habsburgică în ochii supuşilor români nu-s taman lipsite de un sâmbure de adevăr. Vă invit să citiţi mai departe. E, clişeic vorbind, o lecţie de istorie, de pe vremea când şi românii “făceau” Istorie la nivel mare!
Ministru de Razboi al Transilvaniei romanesti
“Iuliu Maniu a fost desemnat ministru de Razboi al noii administratii romanesti din Transilvania. Astfel, el a primit insarcinarea sa ii regrupeze pe romanii din armata austro-ungara in regimente nationale, aflate sub autoritatea conducerii Partidului National Roman. Maniu a plecat la Viena, inima in care mai pulsau ultimele ramasite de viata ale monarhiei habsburgice. Viena era insa in haos. Unitatile armatei austro-ungare se confruntau cu un val de dezertari, iar regimentele austriece, contaminate cu bolsevismul de pe frontul rusesc, scapasera de sub controlul autoritatilor. La Viena, Maniu l-a contactat pe unul dintre cunoscutii sai din perioada de dinainte de razboi, care fusese deputat in Parlamentul de la Budapesta, colonelul Otto Müller. Prin intermediul acestuia si cu mijlocirea printului von Lichtenstein, Iuliu Maniu a reusit sa obtina o audienta la comandantul armatei imperiale, generalul von Straeger Steiger, dar nu in calitate de sublocotenent dezertor, ci in cea de reprezentant al autoritatii romanesti din Transilvania. Iuliu Maniu i-a adus la cunostinta acestuia ca a inceput organizarea unei armate nationale, cu soldatii si ofiterii romani care servisera in armata habsburgica. Adjunctii liderului PNR erau baronul Ioan Boeriu si generalul de brigada Moga.
“La Viena insa, izbucnind greva generala care cuprinsese inclusiv politia orasului, se inregistrau – in august 1918 – agresiuni, furturi, violuri si talharii. Intr-un asemenea context, Iuliu Maniu s-a oferit sa asigure ordinea. El se baza pe soldatii romani din capitala austriaca, ramasi neatinsi de contagiunea bolsevica sau pacifista. Regimentul Orastie, de pilda, cu un efectiv de circa 5.000 de oameni, dispunea de 85 la suta romani. Pentru a asigura ordinea in Viena, Maniu a pretins sa i se subordoneze cazarmile Ferdinand si Carol, acolo unde erau cazati ofiterii si soldatii romani”, potrivit istoricului Apostol Stan. In Viena si in imprejurimi, Iuliu Maniu dispunea de o armata de 60.000 de oameni. In intreg imperiul, armata nationala a romanilor din Transilvania avea 160.000 de soldati si ofiteri. Iuliu Maniu si-a instalat comandamentul chiar intr-o aripa a Ministerului de Razboi din Viena. Armata compusa din fostii soldati si ofiteri romani din Dubla Monarhie era condusa de un fel de stat-major, care se numea Senatul militar roman, a carui creare fusese decisa la o reuniune tinuta la restaurantul Dreher Park din Schonbrunn, pe data de 30 octombrie 1918. Acest Senat a fost autoritatea care a condus Viena timp de 55 de zile, pana cand autoritatile austriece au reusit sa recapete controlul asupra unei parti a fostei politii imperiale si asupra unui numar de soldati capabili sa garanteze ordinea in capitala austriaca, dupa cum atesta documentele aflate in arhivele militare din Viena. Daca nu ar fi existat armata condusa de Iuliu Maniu, Austria ar fi riscat sa aiba soarta Ungariei. La Budapesta, soldatii bolsevici din fosta armata austro-ungara au creat Republica Ungara a Sfaturilor, primul stat comunist din Europa Centrala, condus de Bela Kun. Aceasta republica a fost insa desfiintata in anul 1919 de catre armata regala romana, care a ocupat Budapesta dupa ce bolsevicii maghiari atacasera Transilvania. In urma ocupatiei armatei romane, la Budapesta a venit la putere amiralul-regent Miklos Horthy, cel care avea sa ocupe, doua decenii mai tarziu, Transilvania de Nord.”
Articolul întreg: Iuliu Maniu, artizan al Marii Uniri, a salvat Viena de bolsevism
E un fals ordinar!
Claudiu | 30 Noiembrie 2009 | 86913.55 | Tags: basescu, bute, fight! | ComenteazăRomâni, nu vă lasaţi păcăliţi!
Bute nu l-a bătut pe niciun Andrade!
A fost un trucaj ordinar!
Bute nu a lovit niciodată în viaţa lui pe nimeni!
Sau poate că mexicanul ăla i-o fi zis ceva, l-o fi înjurat!
(de undeva de pe net)
STS-129: Video
Claudiu | 29 Noiembrie 2009 | 86910.55 | Tags: nasa, sts-129 | 2 ComentariiIată un filmuleţ care reuseşte să surprindă dramatismul unei lansări a navetei spaţiale. Imaginile sunt aproape la fel de spectaculoase ca şi în cazul lansării unei rachete Saturn V. Coloana sonoră este potrivită şi decentă, iar cadrele, mai ales cele din timpul lansării, extrem de bine îmbinate.
STS-129 Ascent Video Highlights from mike interbartolo on Vimeo.
Paris (5): Lunea liberă, egală și fraternă
Bia | 28 Noiembrie 2009 | 86908.93 | Tags: paris, roland garos | 11 ComentariiMici cumpărături de dimineață prin zonă la superminimarketul Ed, după care luăm metroul și străbatem tot Parisul pe sub pământ pentru a ajunge la arenele Roland Garos. Deși era plin de indicatoare spre Muzeul Tenisului, noi rătăcim aiurea și ajungem inițial la Stadionul Paris Saint Germain despre care nu aveam habar că ar fi în zonă. Dar pentru că totuși cartierul în care ne aflăm nu e foarte aglomerat dăm și de arenele de tenis înainte să ne enervăm. Aici supărare mare, căci Muzeul Tenisului este deschis doar de joi până duminică așa că nu putem intra. Ne limităm la a admira imensa arenă Phillippe Chatrier de afară și a face poze cu numele câștigătorilor malelui turneu de-a lungul timpului, printre care Ilie Năstase și Virginia Ruzici la loc de cinste lângă Marie Court și Guillermo Villas.
Era doar miezul zilei și norii de dimineață păreau că s-au risipit, așa că purcedem spre foarte celebrul cimitir Perre Lachaisse în care sunt înmormântați printre alții Chopin, Cioran, Wilde, Morrison, Moliere, Collete și foarte, foarte mulți alții. Ne cumpărăm și o hartă de la intrare, căci imensul loc de veci te poate face să rătăcești ușor fără a vedea nici un mormânt “celebru”. Cam asta s-a întâmplat și cu harta de fapt, plus că norii se strânseseră iar și a început să bată foarte puternic vântul care a creat o atmosferă în cimitir lugubră de-a dreptul. Oricum am văzut doar câteva morminte, Colette, Chopin, Morrison. Pentru acest loc ți-ar trebui nu o zi ci poate chiar o săptămână și tot nu ai vedea tot.
De aici pornim cam pe ploaie spre Île de la Cite pentru a reuși să intrăm la Saint Chapelle, cea pe care am ratat-o cu o zi înainte. Aici după niște controale de securitate mai ceva ca la aeroport intram să vedem “cele mai frumoase vitralii din lume”. Lipit de Saint Chapelle este Palais de Justice, o clădire foarte frumoasă dar în care nu am mai intrat deși se putea vizita.
Ne-am mai plimbat o vreme prin ploaie prin Cartierul Latin pentru a găsi un local cu prețuri decente că să servim o supă, dar după ce ne cam udasem am ales un local italienesc chiar pe maulul Senei, gen afacere de familie, simplu și deloc simandicos, cu un chelner/patron italian pur sânge, foarte glumeț și amabil, unde pentru 40 de euro cu tot cu bacșis am reușit să ne săturăm amândoi cel mai bine în aceste zile. Am avut supă minestone la felul întâi, iar la felul 2 niște porții enorme de paste cu sos și chiar cu o bucată sănătoasă și foarte gustoasă de friptură de vită. Plus băuturile, am ieșit și ieftin și cu burta plină și cu papilele satisfăcute.
Era deja întuneric și nici nu am simțit cum a trecut ziua. Travesând din nou Pont Neuf, am mai admirat Parisul pe înserate și pe nesăturate torturându-ne deja gândul că “vacanța” e pe sfârșite. Înainte de a lua metroul spre casă intrăm pe la Forum de la Halle, care e cel mai mare centru comercial subteran din Europa, sau din lume, nu știu sigur, dar oricum e o chestie imensă legată de oraș prin nu mai puțin de vreo 5 linii de metrou și 3 RER-uri.
Poate am fi putut să ne bucurăm mai mult de acestă zi, dar starea avanstă de oboseală nu a fost ajutată deloc de vremea autentică de toamnă care a cuprins brusc Parisul. În final în holul hotelului ne-am destins cu recepționerul care a recunoscut că soția sa e româncă din Alba-Iulia, auzise de Cluj și Wizz Air și am glumit un pic în mai multe limbi. Am continuat în cameră cu cina noastră gen mic dejun probată cu o seară înainte: baghetă, jambon și Cambert.
Băsescu şi copilul
Claudiu | 27 Noiembrie 2009 | 86905.32 | Tags: vot | 17 ComentariiDupă cum probabil este evident, membrii Starlog, inclusiv eu, nu prea îl agreem pe Băsescu, dar cadrul acesta, din celebrul clip, mi se pare suspect: nu atât mâna lui Băsescu, cât faţa nenaturală şi albă a copilului, comparativ cu restul oamenilor din mulţime:
Paris (4): Duminica patimilor
Claudiu | 27 Noiembrie 2009 | 86904.78 | Tags: arc triumf, eiffel, paris, vot | 4 ComentariiAm pornit cu un mare spirit patriotic, deciși să votăm pentru o Românie mai bună, o Românie democratică. Așa că după micul dejun pornim spre miezul Parisului, coborând din metrou la Arcul de Triumf, de unde va începe traseul nostru de azi. Vizităm Arcul, urcăm cele 200 de trepte până în vârf pentru a admira priveliștea, după care coborâm și mergem pe Champs d’Elise spre Ambasada României.
Ajungem pe strada George Washington, plină de Mercedesuri strălucitoare, Lamborghini sau Ferrari, dar ceva total normal având în vedere că pe aceeași stradă se află Hotelul de mare fițe Four Seasons și o locație Louis Vuitton. Vedem Catedrala Americană, apoi trecem Sena și ajungem în cele din urmă la Ambasadă, unde, stupoare: coada pe vreo 4-6 rânduri, lungă de 200 de metri. Oricât spirit civic am avut, s-a dus instant, pentru că nu aveam de gând să îmi pierd jumătate din zi la o altă coadă, așa că o luăm tot la picior, pe Câmpiile lui Marte spre Turnul Eiffel.
Nici nu ne apropiem de piciorul de nord pe unde intrasem deja joi, deoarece coada de la liftul de aici era mai mare și mai groasă decât cea de la ambasadă, așa că alegem piciorul de est, unde pentru 9 EUR pentru amândoi putem urca pe scări, doar până la nivelul 2. Super, mai facem mișcare, câte trepte pot fi? Ei bine, au fost vreo 800 și nu a fost deloc ușor, mai ales că bătea un vânt năprasnic pe măsură ce urcam. Mental note: Turnul Eiffel este mai mare, mut mai mare decât credeam. Noroc că sus aveau o supă de cartofi și praz foarte bună și ne-am mai revenit. După ce-l văzusem noaptea plin de lumini, ziua Turnul “simbol” a părut mai sobru și mult mai real, iar Parisul văzut de la asemenea înâlțime inimaginat de întins.
De la Turnul Eiffel am pornit tot pe jos spre Domul Invalizilor pentru a vedea mai mult mormântul lui Napoleon decât absolut inutilul Muzeu al Armelor, trecând încă o dată pe la Ambasadă, sperând că s-a mai micșorat coada. Nu a fost să fie. După Dom, am pornit spre Notre Damme traversând cartierul Saint Germain, foarte cochet și plin de bistrouri și patiserii cu niște oferte care transformă pe oricine în gurmand. Trecem Senna Sena și vizităm ca orice turist ce se respectă poate cea mai faimoasă Catedrală din lume “Notre Dame du Paris”, după am gășit și Saint Chapelle, dar era inchisă, căci ajunsesem după ora 16, apoi am luat-o pe malul Senei, până la Pont Neuf unde am mers spre Les Halles (închise din păcate) poposind la un McDonalds, mai mult morți decât vii, abia fiind în stare ulterior să găsim o gură de metrou, după aproximativ 14 kilometri bătuți azi pe jos prin Paris, inclusiv 1000 de trepte urcate și coborâte.
Seara la hotel am ascultat radio din hol și am intrat pe net să vedem în ce fel au votat românii care au rezistat eroic la cozile de la urnele Ambasadei. Cina în vârful patului cu baghetă, jambon, Brie şi cola.
Wikipedia Beta
Claudiu | 26 Noiembrie 2009 | 86903.01 | Tags: wikipedia | ComenteazăAm încarcat astăzi pentru prima dată versiunea beta a Wikipediei. Pe lângă aspectul mai curat şi mai ordonat, două noi facilităţi mi-au atras atenţia: în bara din stânga, wikipedia permite acum downloadarea paginii curente sub formă de PDF, ceea ce este un lucru excelent pentru salvarea offline a informaţiei. Mai mult, acum wikipedia permite crearea de cărţi, prin gruparea mai multor pagini. Se pot ordona uşor, se pot crea şi capitole şi la final, cartea poate fi descărcată ca PDF, sau, dacă se doreşte, poate fi tipărită şi livrată acasă! Costă cam 70$ suta de pagini tipărite (60 de articole), cel puţin din ce m-am jucat eu, posibil ca pentru cărţi mai groase preţul pe pagină să fie mai mic. Oricum, cel puţin opţiunea PDF este gratuită şi binevenită.
Paris (3): Sâmbăta ştiinţifică
Claudiu | 26 Noiembrie 2009 | 86902.04 | Tags: ariane, concorde, geode, paris | 2 ComentariiSâmbăta ştiinţifică a început cu vizitarea bisericii Sacre Coeur (ironic, nu?), care străjuieste de sus Parisul din cartierul unde am fost cazați, Montmarte. Construcția e colosală, iar priveliștea de acolo asupra Parisul e năucitoare.
După care, am trecut la obiectivul principal al zilei, vizitarea Muzeului Aerului și al Spațiului, din aeroportul Bourget, undeva în afara Parisului. Se poate ajunge acolo în două moduri: cu metroul 7 până la Courneuve și de acolo autobuzul 152 până în fața muzeului (biletul de autobuz se cumpără de la șofer și costă 1.7 EUR un drum). Se mai poate lua și autobuzul 350 din Gare de l’Est, dar noi am preferat prima variantă.
Accesul în cadrul muzeului este gratuit, însă dacă doriți vizitarea bordului unui Boieng 747 sau a două Concorde (printre care prototipul Sierra Delta care avea încă botul ridicat şi care a fost coborât la modelel următoare pentru ca piloţii să poată vedea mai bine pista), va costa vreo 4 EUR, dar merită. Am început prin vizitarea sălii dedicate pionerilor zborului, unde am fost întâmpinați la intrare de un model al avionului lui Traian Vuia. Eu m-am plictisit destul de repede aici, așa că am ajuns destul de rapid în sala dedicată zborurilor spațiale, unde se găseau machete de sateliți de telecomunicație la scară 1:1, modele ale capsulelor spațiale sovietice, rachete franțuzești (da, știu că pare comic) și mai multe secțiuni printr-o rachetă cu focos nuclear.
Afară, în aer liber, peisajul este dominat de silueta absolut magnifică a lui Ariane 5, racheta europeană utilzată uzual de ESA pentru a pune sateliți pe orbită, cea mai puternică rachetă europeană. Deși are jumătate din înalțimea și diametrul unui Saturn V, priveliștea unui Ariane 5 așezată vertical îți taie resuflarea. Boiengul 747 pare un avion de jucărie pe lângă rachetă, dar odată intrat în interiorul acestuia, realizezi dimensiunile mamutului zborător.
La câțiva metri de acești mastodonți moderni, se află într-un pavilion acoperit, două avioane Concorde, primele și singurele avioane de pasageri supersonice, momentan retrase din uz. Profilul aerodinamic, botul ascuțit și aripile delta dau o alură modernă și futuristă vechilor avioane, care aveau totuși un spațiu util destul de redus.
Apropiindu-se ora prânzului, am luat masa la restaurnatul L’Elice, aflat în umbra lui Ariane, unde mâncarea a fost excelentă și prețurile decente, mai ales că în timp ce mestecam aveam o prieliște unică în lume. Pentru un foie gras, cartofi cu un grătar de vită, și băuturi, am plătit 35 EUR, ceea ce în Paris este un preţ decent.
Nu am putut să plec de la magazinul de suveniruri cu mâna goală, așa că mi-am cumpărat un model al modulului lunar din programul Apollo, de la Ravell, așa că trebuie să îl asamlez și pictez cu mâna mea, dar probabil va merita efortul, modelul este extrem de riguros realizat, din câte mi-am dat seama.
Ne-am întors cu același autobuz, care ne-a lăsat la Porte Villete, unde se află complexul Cite de Science et de l’Industrie un cadru expozițional dedicat unei multitudini de standuri cu experimente științifice, planetariu, expoziții tematice, etc. Am avut norocul și ghinionul să fie intrarea liberă, astfel că tot locul era plin de vizitatori, majoritatea părinți cu copii. Complexul mai conține și un cinematograf gazduit de o clădire în formă de sferă (Geode) sau un submarin care se pote vizita, dar în care nu am mai intrat.
Obosiți după trei zile pline, ne-am făcut un stoc de hamburgeri de la Quick și ne-am retras în cameră.