Italia, 2009
Claudiu | 11 August 2009 | 86611.42 | Tags: concediu, italia | 7 ComentariiProfitând de o ofertă faină de la WizzAir, am zis că ar fi păcat să nu vedem Veneţia, pentru 80 EUR, costul a două bilete de avion dus-întors. Aşa că sâmbătă am ajuns la Mestre, că dacă am plătit puţin pentru drum, să nu compensăm cu cazarea. Şi aici am ieşit rezonabil, 198 EUR pentru trei nopţi cameră dublă, mic dejun inclus, hotel de trei stele nu extraordinar, dar suficient.
Am ajuns, ne-am cazat, am şi plecat cu autobuzul spre Veneţia, tur cu vaporetto, plimbat random pe unde se plimba masa imensă de turişti. Pentru că erau o mulţime, de toate felurile, culorile şi rasele şi nu am putut să nu îmi aduc aminte de barul din San Francisco din Tapestry, unde Picard şi-a pierdut inima. Revenind, io am fost prea obosit ca să ma pot bucura de privelişte şi căutam mereu o sursă de hidratare sau hrană, spre disperararea consoartei. Pentru că, let me tell you, italienii au mâncare bună, şi nu mă refer numai la paste, sandwichurile din vitrine îmi lasă gura apă instant. Am trecut întâmplător pe lânga casa unde a murit Doppler şi am mâncat nişte lasagna nu departe de lăcaş.
Duminică, a doua zi, am luat trenul spre Verona. Şi nu orice tren, ci un EuroStar care între staţii accelera frumos până la 200 km/h (verificat cu GPS-ul din dotare), după care începea să frâneze, că urma staţia următoare. Awesome! Aici la Verona, plin de turişti din nou, atât la Arenă (superbă) cât mai ales la prostia de casa lui Julieta. La întoarcere, am luat trenul spre Padova, unde, după ce ne-am învârtit în jurul gării căutând centrul oraşului, ne-a venit ideea să luăm totuşi un tramvai, că mai aveam un pic şi ne sângerau tălpile. Aici, în buricul târgului, spaţiu verde, tineri, copii, catedrale, minunat. Dar mi-e ciudă pe ei că au ridicat catedrale într-o veselie, în timp ce noi ne băteam cu turcii la Dunăre. Seara, pizza în Mestre, unde am văzut cel mai mare pahar de Coca-Cola din viaţa mea, aşa că l-am rugat pe garcon să mi-l împacheteze. M-a taxat cu 4 EUR, dar merită, este imens! Ce nu-mi place la ei este că îţi aplică o taxă de restaurant, de persoană, obligatorie, indiferent de comandă. Şi probabil mai au pretenţia să le laşi şi bacşiş…
Luni, tot cu trenul, dar cu unul regional de data asta, spre Bologna. La ei, personalele sunt curate, au aer condiţionat, trusă de prim ajutor intactă şi au viteze de până la 150 km/h. Au reţea de trenuri bine organizată, cu automat de bilete, informaţii precise şi trenuri dese şi de toate felurile care nu întârzie (decât cele regionale, maxim 5 minute). Bologna e splendidă, se poate ajunge de la gară până în centru pe jos în 20 de minute pe sub nişte arcarde de ambele părţi ale drumului, astfel că poţi vedea minunăţia de oraş şi dacă plouă. Aici, evident, nişte tortelini al ragu specifice locului, nu putea lipsi din meniu, fix lângă gară, unde aveau alte sandwichuri minunate.
Marţi, ultima zi la hotel, nu am mai primit carne la micul dejun, dacă în prima zi am avut şuncă şi caşcaval şi în a doua zi ceva şuncă de o calitate îndoielnică, marţi doar ouă, pâine, dulceaţă şi fulgi. Măcar a fost ieftin.
Am căutat comics-uri, dar toate erau în italiană, aşa că am renunţat la achiziţii. M-am ales însă cu o medalie cu 2 EUR primită de la un automat din vârful turnului din piaţa San Marco, un pachet de spaghette tradiţionale cică, un pachet de paste negre cu cerneală de sepie şi multe poze. Ah, am uitat să le laud îngheţata, foarte multă şi bună.
WizzAir mi-a lăsat o impresie bună, singura diferenţă între ei şi Lufthansa sunt sandwichurile miniscule de pe Lufthansa, care la Wizz vin contracost. Atât. Aeronava curată, mare (A320), cam tot ce îşi poate dori un pasager. Nu au întârziat, decât la întoarcere, că unu din Treviso a avut chef să se plimbe cu Cessna şi şi-a scos elicea la plimbare în faţa noastră, dar în rest, raportul calitate preţ este impecabil.
Bogracs-bogracs
Claudiu | 3 August 2009 | 86588.6 | Tags: ardei, cartofi, fasole verde, porc, Pui | Comentează
Ingrediente
Mod de preparare
Ingredientele de mai sus se folosesc pentru 20 de porții de bogracs, așa că va fi musai să folosim un ceaun mediu și să-l gătim în aer liber. Se face focul, potrivit, să nu prăjească prea tare compoziția și se taie mărunt morcovii, cepele și ardeii, care se pun în ceaun, într-un litru de ulei de floarea soarelui. Se poate adăuga și apă, dacă legumele nu se doresc prea prăjite. După ce aceastea sunt moi, se adaugă carnea de porc, taiată bucățele. Se adaugă pasta de ardei (se găsește în supermarketuri în tub metalic), care poate fi dulce sau iute, după preferințe. Se adaugă sare și piper după gust, după care se adaugă câția litrii de apă și se amestecă. Atenție, nu lăsați focul prea tare. Când carnea este fiartă pe jumătate, se adaugă cartofii taiați cuburi sau longitudinal și carnea de pui, tăiată tot bucăți mici. Se lasă totul să fiarbă la foc mic. Se adaugă în ceaun o legătură de pătrunjel și țelină, legate împreună, pentru a putea fi scoase ulterior. Când sunt aproape fierte, se adaugă un litru de suc de roșii (bulion) și un borcan de 800 grame de fasole verde. Opțional, separat, se pregătesc găluște din făină, care se adaugă, fierte, după fasolea verde. Se mai dă în clocot și se lasă la răcit. În farfurie, se mai poate adăuga sare, piper sau verdeață după gust.