Fără un titlu anume

Claudiu | 26 August 2008 | 85651.49 | | 4 Comentarii 

M-am mutat, deci caut net. M-am jucat cu PSP-ul pe balcon şi am prins o reţea wireless care avea la ID un număr de mobil. Sun, dar cam scump, plus că a început să îmi spună de DC fără să îl întreb (nu vreau DC) şi deja cu promisiuni că în 2-3 luni creşte viteza. Sun la Clickent, acolo o doamnă amabilă din Bucureşti îmi localizează strada (o şi vedeam în Batcave, în faţa unor panouri din Die Hard 4, făcând zoom până exact pe cladirea de unde sunam) şi îmi spune că nu au acoperire (da, locuiesc undeva aproape de o pădure şi nişte dealuri, asta e). Deci stergem de pe listă şi clicknetul.

Prima dată însă, am vrut să îmi închei conturile cu vechiul domiciliu aşa că mă duc la UPC să o anunţ pe domnişoara cu buze groase şi blondă de la ghişeu că vreau să îmi suspend abonementul. Că de ce vreau asta, că mă mut şi unde mă mut ei nu au acoperire, tuta înţelege şi apasă pe nişte butoane şi-mi zice că durează 20 de zile şi că trebuia să le spun din timp deci că voi mai avea de plătit încă o lună un servicu pe care evident nu îl mai folosesc. Mi se spune că aşa scrie în contract. Tac perplex, că nu mai reţin clauzele din contract şi completez un formular, deci mă supun. O rog la urmă să verifice dacă am completat bine rubricile. Zice, prin buziţele ei groase: “Ah, doreşti suspendare?! Eu am înteles reziliere“. Mă uit la ea, se uită la mineşi o rog să anuleze rezilierea. Că nu poate. (Nu mă mir.) Îi explic încă o dată cu nu vreau să reziliez contractul, mai ales că nu e pe numele meu, dar frumuşica noastră domnişoară deja a facut ea ceva voodoo pe tastatura ei şi l-a reziliat definitiv şi irevocabil şi îmi spune “Lasă că oricum tu nu mai stai acolo”. Deci ne tutuim deja. Tută, dar şi obraznică. Deja în spatele meu era o coadă de vreo 5 pensionari cu mâinile tremurânde (şi) de nervi că îi ţin eu pe loc. Oftez, înjur în gând şi plec, ce era de făcut? Să recapitulăm, am reuşit să reziliez un contract care nu era pe numele meu, iar poziţia oficială a UPC era “Lasă că oricum tu nu mai stai acolo”. Ah, şi peste 20 de zile să le aduc modemul, care era în custodie. Dar îl am la mine, nu pot să îl las acuma? Nu-nu, doar peste 20 de zile. Riiight, mai văd ei modemul de la mine, poate doar în instanţă.

Înainte de net, măcar cablu să am, aşa că merg la concurenţă să întreb de DigiTV (cel mai bun raport număr canale/preţ). Că nu se poate, că n-au instrumente. Să revin. Oricum, când vor avea instrumente, tot va dura 2-3 săptămâni, de parcă le-aş cere să îl monteze pe vârful Omu. Pănă atunci, rămânem cu TVR1 cu antenă care solicită foarte mult creativitatea în sensul că dacă încerc să văd ceva, creierul are de filtrat purici la greu, după care trebui să reconstituie imaginea iniţială, extrasă din ecoul naşterii universului (radiaţia de fond, o denumire mai academică pentru puricii electromagnetici).

Bun, n-am net, n-am cablu, măcar un radio. Intru la Domo şi cer un radio, îl iau pe cel mai ieftin, 25 de lei. La un pupitru, erau două domnişoare, una cu pantaloni scurţi dar picioare enorm de groase iar alta puţin mai săracă cu duhul. A doua zice, în timp ce completa factura: “Asta-i radio? Adică se poate asculta radio la el?”. Un coleg îi răspunde afirmativ, zâmbind pe sub mustaţa inexistentă. Îl ia să îl încerce (procedura standard) şi undele captate din eter fac zgomot sau muzică în difuzor. “Vezi, îi spune colegul, se aude radio la el!” şi zâmbeşte din nou. Prima colegă către a doua: “Tu fată, ţi-am spus să nu mai scrii pe factură şi chitanţă că se imprimă” a doua îi răspunde în acelaşi stil Monden “Bine fată, tot uit…”. Acasă aveam să constat că din cauza formelor de relief, a geometriei camerei mele, probabil a PC-ului, a legilor lui Murhpy şi alte nenumărate variabile, nu reuşesc să prind nici un post care să aibă un raport acceptabil muzică / zgomot.

Şi pentru că nici eu nu sunt mai breaz, citesc greşit programul autobuzelor şi îl pierd, în primă faza pe cel care trebuia să mă aducă acasă, aşa că stau mai bine de o oră cu ochi în soare, cu o geantă în spate şi cu o plasă mare în mână, plină cu 1 vas de jena, 1 tigaie şi 1 aparat de radio la care aveam încă speranţa că voi asculta ştiri/muzică în curând.

A really fucked up day.

Bechteleem

Cristian | 20 August 2008 | 85635.31 | | 2 Comentarii 

Dragilor, v-am dezinformat! Am scris o dată că Bechtel a dat în folosinţă din 2004 încoace 25 de km de autostradă. Mi-e ruşine că am luat-o pe nemestecate şi v-am livrat această ştire falsă. Mea culpa!

Nu. Nu este vorba de 25 km, aflu acum, ci despre 5 km! La acea dată, cică, fuseseră pregătiţi 25. Nu finalizaţi. Reamintesc: cam 415 km trebuie să aibă în toată splendoarea ei promisa autostradă. Calculaţi singuri, păstrând ritmul de lucru din prezent, câţi ani trebuie pentru finalizare.

Internet la Ineu

Cristian | 19 August 2008 | 85632.75 | Tags: | 16 Comentarii 

Anul trecut, mi-am făcut şi eu, după cum ştiţi, abonament la clicknet express. Aveam bani doar pentru plata a 1,5 Mb. Între timp, fără să-i roage nimeni, dar presaţi de concurenţa tot mai serioasă, mi-au dublat viteza la 3 Mb. Şi au scăzut costul abonamentului la jumătate: aproximativ 45 ron (depinde de curs). După ce l-am rugat pe prietenul nostru berlinez să meşterească windowsul de câteva ori (crezând că de aia am desele căderi de conexiune), m-am prins că baiul e la ei şi anume, încercarea de a se pune cu greii provideri de net (cei care folosesc fibra optică de ani de zile deja şi oferă viteze ameţitoare) nu a fost susţinută şi de o punere la punct a infrastructurii, cu tot ce implică asta, de la servere, la cabluri, mufe şi modemuri.

Mai săptămâna trecută, am surpriza să constat că se afişează uluitoarea capacitate de 4 Mb. Mai mulţi cunoscuţi mă avertizaseră că umblă clicknetul cu mărirea, că vine şi rândul meu. Normal, din câte am auzit, trebuia dublată puterea. Eh, bine şi aşa, zise românul. Numai că, de când l-au adus la 4 Mb pică definitiv, aproape regulat, în jurul orei 22. Nici vorbă să-şi mai revină în aceeaşi seară (până în prezent, conexiunea se restabilea în max 3 min).

Fac obişnuita reclamaţie, ieri: pe mail. Îi ameninţ voalat, ştiu cu cine am de-a face, nu merge cu buna cu ei. Şi, de necrezut, azi îmi trimit om la domiciliu! Desigur, un ineuan… Nu un ITist. Şi ce rezolvă dânsul? Spune celor de acasă (eu fiind la muncă) că fie e pentru că s-a mărit viteza, fie pentru că în Colonie sunt dese căderi de tensiune (?). Cică să-mi cumpăr stabilizator de tensiune. Şi pleacă.

Păreri? Înjurături?

Ştiri care rup – breaking news

Cristian | 14 August 2008 | 85618.64 | Tags: | 6 Comentarii 

Întru totul de acord cu poziţia lui Cristian Tudor Popescu (Muscoii). Numele tuturor parlamentarilor care au votat împotriva începerii urmăririi penale a distinşilor A. Năstase şi M. Mitrea să fie publicate în toată presa fără alte comentarii. Nici nu ar necesita, de altfel, vreo adăugire. Nouă, la toamnă, nerămânându-ne altceva decât să nu-i votăm. Este timpul să sancţionăm imediat orice derapaj de acest fel. Eu, dacă îmi vine în oraş unul din cei 265 ca să-mi ceară votul, nu răspund… Îl bag în mă-sa.

Sega Mega Drive, NES, PSP

Claudiu | 7 August 2008 | 85599.96 | Tags: | 5 Comentarii 


Sunt puţin confuz în ceea ce priveşte tipul şi originea consolelor (clonelor turceşti?) pe 16 (8?) biţi care erau foarte populare cel puţin prin Ineu pe la mijlocul anilor 90. “Jocurile pe televizor”, suspectate de părinţi că “strică televizoarele” se vindeau prin piaţă la preţuri relativ modeste, astfel că fiecare ne cam permiteam unul. Nu auzisem decât la televizor de Playstation sau Nintento64, în reclamele la Mario Kart, Wario sau Zelda de pe RTL sau RTL2 . Pe cutie scria mare Sega Mega Drive şi cel puţin mie mi-a mâncat câteva zeci (sute?) de ore bune din viaţă, cu jocuri luate “la nimereală”: câţi nu aţi păţit ca pe caseta în cauză (cartridge) să fie o imagine, dar jocul cu totul altul? Sau jocul să nu meargă, chiar şi după ce aţi frecat cu spirt partea care intra in consolă? Cu toate că erau o grămadă de jocuri idioate, cu un gameplay şi/sau grafică execrabile, au fost însă o duzină de jocuri decente sau chiar bune.


Navigând aiurea pe Internet, am găsit pe youtube un walktrough al jocului Batman, probabil cel mai bun joc pe această platformă, pe care am avut ocazia să îl joc. Evident, săpând mai departe, am găsit emulatoare pentru platformele NES (Nintendo Entertainment System) şi SNES (Super NES). Jocul este identic cu ce jucam noi pe Sega Mega Drive. Alături de ROM-uri cu Batman am găsit multe alte jocuri pe care le devoram pe consola de acasă: Super Mario Brothers, Street Fighter 2010, Nigel Mansel World Championship, Prince of Persia, Contra, ăla cu tancuri, etc. Întâmplarea face ca, aşa cum spunea Tibi într-un comentariu recent, simulatoare pentru (S)NES să existe şi pentru PSP. Iar prin cartierele rău famate ale internetului se poate găsi un pachet pentru PSP cu 800 de ROM-uri plus emulator care rulează impecabil cu ultimul firmware de la dark-alex. Vă puteţi imagina 100MB care să conţină un emulator şi 800 de jocuri ale post-copilăriei? Toate astea la purtător, pe un card de 4GB? Incredibil.


Aşadar, emulator pentru PC folosesc Nestopia, care este opensource şi actualizat destul de frecvent. Pentru PSP, ori cel inclus în pachetul de care vă spuneam mai sus, ori NesterJ cu ROM-uri de la TheOldComputer.com, asta că tot întreba Ionuţ despre ce şi cum. Chiar dacă pe PC grafica arată aşa cum vă aştepaţi, adică destul de tembelă, cel puţin Batman arată foarte bine pe un PSP, nu pare outdated (cu toate că a fost produs în 1989 şi are 257KB), iar pentru un jump and run clasic este perfect, mai ales că acum pot să conserv jocul prin oprirea PSP-ului şi să îl continui când am chef, ceea ce pe consola clasică nu puteam face, Batman neavând un sistem de save nici măcar din acela cu parole. I love my PSP now even more!

Kaunas – Glasgow 2-1

Luci | 5 August 2008 | 85595.31 | Tags: | 1 Comentariu 

Parcă-i văd pe cei de la Glasgow Rangers după tragerea la sorţi pentru turul doi preliminar din Champions League, frecându-şi mâinile de bucurie la aflarea adversarului…
Thomson către Novo:
- Cu cine am picat băăăă, chico???
- Kaunas, acu mi-a spus şi mie antrenoru`…
- Kaunas, de unde dracu mai îs şi ăia, din Grecia?
- Lituania, bă boule, îs campioni acolo!
- Ce, Lituania îi ţară, io credeam că îi oraş în Rusia…
(râsete în vestiar, portarul Mc Gregor aruncă cu mănuşile după el şi-l loveşte în umăr)
- Io-i propun antrenorului să bage echipa de juniori… auzi tu, Lituania… ha ha ha…
- N-ar fi o idee rea, barem se mai călesc şi ei…

Ei da, Kaunas a eliminat pe Glasgow Rangers, finalista de anul acesta a Cupei UEFA şi vice-campioana Scoţiei… După un 0-0 de pe teren advers, echipa lituaniană s-a impus cu 2-1 pe propria arenă, graţie golurilor reuşite de Radzius (43) şi Pilibatis (86), pentru Glasgow a marcat Thomson (33) şi va întâlni în ultimul tur preliminar al Champions League pe Aalborg!
Acesta este unul din cele mai surprinzătoare rezultate din ultimii ani în cupele europene, o “bombă” ce ne arată că fotbalul este frumos uneori şi mai ales imprevizibil. Cinste lituanienilor pentru această performanţă, când am văzut scorul final pe livescore.com mi-a apărut un zâmbet în colţul gurii. Îmi plac tare mult surprizele!

CDs be gone

Claudiu | 2 August 2008 | 85586.8 | Tags: | Comentează 

Zilele astea faceam curăţenie la colecţia mea haotică de discuri optice şi am găsit de cuviinţă că-i musai să arunc zeci de CD-uri şi DVD-uri de care nu mai am nevoie. Printre acestea, şi câteva backup-uri cu cu caracter personal pe care nu prea le-aş arunca direct în tomberon, aşa că am căutat o metodă de a le distruge beyond any recovery (ruperea lor cu forţa braţelor era destul de riscantă, pentru că schijele zburau complet nedeterministic). Am început prin a le zgăria. Degeaba, datele au putut fi citite şi după ce vârful foarfecei le-a desfigurat suprafaţa. Aşa zgâriate, le-am fiert. După ce le-am şters de apă, au putut fi în continuare citite. Le-am pus la congelator. Nu prezentau fisuri sau deformări mecanice aşa că probabil, o dată uscate, ar mai fi putut fi citite. Însă abia a doua zi mi-a venit ideea salvatoare: cuptorul cu microunde. Aşa ude cum erau din congelator, le-am pus frumos în cuptor. După câteva secunde, un spectacol de scântei dansate le brăzda suprafaţa. În urma acestui tratament, fisurile căpătate în cuptor au uşurat foarte mult ruperea lor mecanică, cu mâinile goale, fără riscuri majore. So, my sensitive data is shredded in dozens pieces, thanks to microwave power!

Poster (3)

Claudiu | 1 August 2008 | 85583.6 | Tags: | Comentează