Ploaie de goluri în “Judeţ”

Luci | 31 Martie 2008 | 85247.15 | Tags: | Comentează 

În acest week-end a avut loc o nouă etapă în ligile înferioare din Arad (Judeţ 1 şi Judeţ 2), o etapă în care s-au înregistrat rezultate mai puţin întâlnite pe terenurile de fotbal, chiar şi pentru acest nivel…
Încep cu un scor ceva mai “blând” Viitorul Şepreuş – Cetate Dezna 8-1, meci contând pentru seria B a Campionatului Judeţean 1 după care cobor un eşalon unde în seria A a “Judeţului 2″ Fortuna Cruceni a distrus cu 12-1 pe Olimpia Bujac.
Cei mai şifonaţi în această etapă au fost cei de la Viitorul Şomoşcheş care au pierdut cu 16-1 la Vladimirescu III. Dacă ăsta e viitorul celor de la Şomoşcheş… e cam sumbru…
Parcă-l şi văd pe antrenorul oaspeţilor după meci în timp ce-l ameninţa cu o brichetă pe arbitru de centru: “Băăă, ne-ai furat! La golul 7 a fost off-side 2 metri şi la al 11-lea a fost fault la portar.”
Totuşi, ultimul scor prezentat nu este cel mai mare din campionatele inferioare din Arad din ultima perioadă, acu` un an şi jumătate, Progresul Pecica bătea pe cei din Zerind cu 25-0…

Prostii. Pe scurt

Cristian | 30 Martie 2008 | 85245.24 | Tags: | 9 Comentarii 

Nu ştiu câţi dintre voi se mai uită la ştirile de la televiziunile româneşti. Eu nu. Le mai nimeresc atunci când mănânc, nesănătos, cu televizorul pornit. Şi, bineînţeles, mă umplu de oroare, nervi, neputincioasă ură. Nivelul lor este subinfantil, către oligofren. Încerc să îmi iau informaţia elementară din ziare, şi acelea, slabe.

În seara asta, de pildă, strâmbăciunea aceea blondă, moldavă, care se crede un “jurnalist realizat”, Firea, vorbea pe o antenă despre, ce altceva?, Summitul NATO. Dar nu săriţi să credeţi că a încercat să speculeze asupra subiectelor de importanţă mondială ce vor fi discutate de liderii Alianţei. Aceleaşi date ca pentru copiii de 10 ani, despre traseul coloanelor oficiale, haosul prevăzut a paraliza Capitala (de parcă s-ar întreprinde ceva folositor în Bucureşti), “desfăşurările impresionante de forţe de securitate”. Păi nu asta place celor mici? Captain Power, Spioanele, Batman. Suntem în plin proiect de imbecilizare a publicului. De la epoca post-decembristă a minţirii poporului cu televizorul am ajuns la timpul ultramodern al prostirii lui definitive.

Când a venit vorba despre prezenţa lui George Bush, nu vă aşteptaţi ca Firea să-i fi făcut un portret de om politic. Din contră, a perorat despre “blindata” prezidenţială. Şi dăi, şi luptă! Ca la tâmpiţi, măi, tată! Zici că telespectatorii ar fi o naţie de tâmpiţi, obsedată doar de maşinuţe de fier matchbox şi de conducători viteji, bruşivilişi scoborâţi din legende.

La rândul său, Sarkozy a fost prezentat în principal prin ochii soţiei sale, Carla Bruni. Şi dă-i cu Carla Bruni. Că a pozat goală în Vogue, că preşedintele a avut une affaire cu ea cât timp fusese însurat cu sfinxa aceea de dinainte, Idon’trememberhername. Că americanii i-au pus porecla Sarko, ceea ce este o altă prostie blondă a Firei, ştiută fiind apetenţa francezilor pentru prescurtări şi ştiută fiind porecla cu mult înainte de mandatul său prezidenţial. Dar asta e, nu-i aşa?, relevant pentru consumator. Uite ce personaje poposesc pe pământ românesc! Numai celebrităţi, “actori” ai scenei politice, “vedete”, cum ne place nouă să îi botezăm, fără discernământ, pe toţi cei care apar mai mult de trei ori la tv.

Atât. Somn uşor într-o ţară adormită.

Terasele cele noi ale oraşului

Cristian | 30 Martie 2008 | 85244.05 | Tags: | Comentează 

Cinstit, am publicat pe masa_pustie numeroase preview-uri şi trimiteri către starlog.ro, către articolele mele de aici. Cred că e cavalereşte să procedez şi invers, nu des, cât să nu supăr pe nimeni. Iată, o fac acum: doar un fragment. Dar sunt veşti bune, rar mi se întâmplă să comentez asemenea veşti. “Nu va deveni obicei”. :)

Troica central-nord-vestică

Scriam într-un loc, Distanţa irecuperabilă, despre lipsa regretabilă a unei vitale şi deloc patologice doze de manie a ordinii, a lucrului bine înfipt, cizelat nemţeşte prin odăile termopanate şi capitonate ale administraţiilor locale româneşti. La numai câteva zile sunt, în mod fericit, contrazis de iniţiativele (înaintea cărora eu fac plecăciune adâncă) primăriilor din Sibiu, Cluj şi Timişoara (nici o tresărire dinspre Bucureşti). Vă voi arăta despre ce se vorbeşte în propoziţiune mai îndată. Întâi, conform regulii “casei”, va trebui să-mi fac mendrele.

România are nevoie de coerenţă, de grija faţă de detaliu, de preocupare pentru păstrarea firavului patrimoniu arhitectural şi general urbanistic, vechi şi arătos, rămas în picioare. Mie unuia, de pildă, mi-ar înveseli mult sufletul ca până şi ridicolele şi utilele semne de circulaţie să fie postate grijuliu, într-un oraş respectabil, la aceeaşi înălţime, fără tendinţe de oblicitate, taxiurile, de culoare unică, să se cheme simplu “taxi” şi să nu aibă reclame dizgraţioase pe caroserie, pavajul să înlocuiască total trotuarele vălurite din bitum, trăsăturile noilor imobile să fie stabilite prin lege, în funcţie de specificul locului (românii construiesc astăzi, şi în ultimii 50 de ani fără nici un stil), centrele vechi să fie luminate integral şi discret de lămpi electrice atârnate în suporţi de metal forjat, vitrinele să fie îmbrăcate în lemn, fără abţibilduri pe sticlă, etc.

Îţi râde orice primar în nas, dacă îi propui aşa ceva. Şi totuşi, EVZ anunţă că Umbrelele din Sibiu, fără reclame. Pentru cei slabi de inimă şi rămaşi deposedaţi de speranţa că în România cuiva de la putere îi mai pasă cum arată un centru urban, avertisment: urmează dezvăluiri şocante.

“Consilierii locali vor dezbate în şedinţa de mâine noul regulament privind ocuparea temporară a domeniului public, în vederea amplasării de terase sezoniere, care este şi mai sever decât cel din anii trecut.
Acesta prevede ca mobilierul teraselor să fie făcut în mod obligatoriu din lemn şi în concordanţă cu restul elementelor ce alcătuiesc terasa. Umbrelele care vor fi folosite trebuie să excludă culorile stridente în favoarea unora pastelate şi fără înscrisuri de orice fel. Amplasamentul terasei va fi demarcat cu aranjamente florale verzi, iar deţinătorul terasei este obligat să le întreţină în mod corespunzător.”

Numai nu m-am aruncat asupra stecluţei cu sărurile când mi-a fost dat să citesc asemenea grozăvie! Păi, îmi bătea inima cu o vioiciune cum pe meleagurile băştinaşe rar mi se arată. M-am frecat la ochi şi am purces mai departe. Timişoara…

“Edilii timişoreni au impus chiar şi culoarea pentru care trebuie să opteze patronii localurilor cu terase în Piaţa Unirii sau Piaţa Victoriei din Timişoara: crem sau verde. Fiecare terasă trebuie să fie mobilată cu mese şi scaune din fier forjat, aşezate pe o podină din lemn. Acestea trebuie delimitate prin jardiniere de mici dimensiuni.”

Nu mai zic nimic. Tac. Surâd victorios. Fotografii proprii din Sibiu: SIBIU 30-31 IAN 2007 

Din nou despre bănci

Ştefan | 29 Martie 2008 | 85242.87 | | 10 Comentarii 

După Claudiu cred că încep eu cu subiecte despre bănci. În orice caz rămân la convingerea ca dumnealui scrie cel mai bine pe subiectul acesta.
Într- un comentariu preciza domnul Sîrb că cei bine pregatiţi se îndreaptă spre bănci în loc să îşi aleagă o carieră universitară. L- aş ruga să şi precizeze concret care bănci. Care anume din ele ca să ştiu deoarece eu m- am lovit numai de imbecilităţi ? Aşadar:

Am un cunoscut ce a cumpărat acum 4 ani cu credit de la o bancă, nu contează care pentru că situaţia aceasta este la aproape orice bancă, o locuinţă într- un oraş mai măricel. Creditul era pe 20 de ani iar în contract se preciza că şi anume clientul nu îşi poate vinde locuinţa achizitionată pe credit decât cu acordul băncii. Contractul a fost semnat. Cunoscutul meu doreşte să se mute pentru o vreme mai îndelungata în Irlanda, personal cred că a facut o alegere mai bună decât să plătească impozite aici pentru care nu vede nimic în schimb. Intentionează să aibă şi un acoperis în Irlanda, nu de alta dar ploua cam mult pe acolo, însă nu mai vede nici un sens pentru care ar avea şi unul în minunatele plaiuri mioritice. Aşa că se gândeşte să vândă locuinţa din România cu obligaţia cumpărătorului de a plăti restul creditului. Gândit şi dat anunt. Găseşte un cumpărător. Toate bune până ajunge la bancă.

” Elitele ” de la bancă nu îşi dau acordul la vânzare.

” – Păi dacă nu mai plătiţi creditul noi ce facem ? este întrebat cunoscutul meu

” – Păi nici nu mă mai gândesc să plătesc creditul. Vreau să fac un act prin care cumpărătorul să plătească restul creditului, iar dumneavoastra să fiţi de acord şi cu acest act. ”

Funcţionarul făcea feţe – feţe : ” – Păi ce garanţii ne oferă cumpărărtorul ? Dacă este insovabil sau dacă nu vrea să platească, noi cum ne recuperăm creanţa ? Nu putem face aşa ceva. ”

Stop : Această chestie e o imbecilitate juridică. Ipoteca este o garanţie reală, adică o garanţie asupra unui bun neimportând cine e proprietarul. Ipotecarul are rezervat dreptul său indiferent cine e proprietar. Dacă în cazul dat cumpărătorul nu vrea sau nu mai poate să plătească ii ia casa. Foarte simplu.

A cerut tot felul de întâlniri şi jurişti ai băncii. Nicidecum nu vor să înţeleagă şi să îşi dea acordul la vânzare. Cumpărătorul, de înţeles pentru un profan, pe de alta parte e speriat de treaba asta şi nu vrea să cumpere fără acordul băncii că se gândeşte că poate ii ia casa dupa ce plăteste 10 ani, lucru imposibil din punct de vedere juridic dar de care se teme ca oricine fără cunoştinţe în domeniu. De vândut nu poate să vândă la altul pentru că apare aceeasi problemă, în Cartea Funciara e trecut ca şi creditor ipotecar respectiva bancă.

Solutii ? I- am spus să vânda aşa fără acordul băncii, asta dacă găseşte un cumpărător să fie de acord cu asta. Îi este frică pentru că poate fi dat în judecată pentru nerespectarea unei clauze a contractului.Nu e nici o problemă am zis pentru că tipul astă de clauză e ilegală dat fiind că înfrânge principiul circulaţiei libere a bunurilor, principiu care rezultă din mai multe articole din Dreptul Civil deşi nu e precizat expres într- unul din ele. Nu se pot încheia contracte prin care să se interzică revânzarea. Nu redau şi textele juridice pentru că nu ţin să plictisesc pe nimeni.

În orice caz pentru el soluţia aceasta poate creea situaţii neplăcute precum un proces.

Mă întreb de ce îl face o bancă, printr- o clauza inutilă ( pentru că exista protecţia ipotecii ) şi ilegală ( pentru că încalcă un principiu de ordine publică a legii civile ) precum clauza prin care se interzice vânzarea unui imobil cumpărat pe credit fără acordul băncii, pe cunoscutul meu să doreasca să plece cât mai repede de aici ?

Eu cred că decât prostia poate explica o asemenea clauză pentru că într- o ţară civilizată şi cu principii de drept relativ comune cu ale noastre ( precum Franţa sau Belgia ) e ceva obişnuit să vinzi o casă asupra căreia banca are un drept de ipotecă.

Atunci m- am gândit că poate vinde luându- şi el obligaţia faţă de cumpărător să achite imediat creditul. Desigur că e mult mai greu să găseşti un cumpărător ce să aibă toţii banii acum. Numai că şi aici apare o altă prostie a băncii întrucât ai de plătit nişte dobânzi stupid de mari pentru faptul că plătesti înainte creditul.

Bun, am înteles să nu te pricepi în chestii juridice, în fond banca nu este un cabinet de avocatură. Dar nici măcar la chestii economice să nu te pricepi ca bancă asta mi se pare peste limita admisibilităţii. Adică nu pricep ce pierdere economică poţi să ai ca bancă dacă un oarecare plăteste banii împrumutaţi înainte de termen, pierdere care să justifice impunerea unor dobânzi la aşa ceva ? Ca şi bancă după ce ai primit banii aceia poţi să creditezi imediat pe cineva care are nevoie de ei. Nu văd unde ai putea pierde.

De ce în ţara noastră orice lucru simplu trebuie să se convertească întrunul extrem de sofisticat, de complicat ? E doar o întrebare retorică.

De 3 x Speranţă!

Luci | 27 Martie 2008 | 85236.24 | Tags: | 10 Comentarii 

A trecut, iată, câteva ore de la partida amicală desfăşurată pe stadionul Steaua din B-dul Ghencea între România şi formaţia similară a Rusiei, un meci de pregătire din seria amicalelor dinainte de Campionatul European din Austria-Elveţia.
Iată formaţia de aseară a tricolorilor: Popa (Stanca), Contra (Ogăraru), Tamaş (Ov. Petre), Goian, Raţ (Sepsi), Fl. Petre (Nicoliţă), Cociş (Aliuţă), Rădoi, Chivu (M. Niculae), Marica (D. Niculae), Mutu (Dică).

Eram curios cum se va prezenta formaţia noastră după amicalul mai puţin reuşit din Israel în care am făcut un joc destul de încâlcit. Citind primii 11 mi-am zis ” e OK, în afară de Marica”, atacantul celor de la Stuttgart a jucat foarte modest în acest retur nereuşind să marcheze niciun gol. “Merg pe mâna lu` Piţi” îmi mai zic salutând iniţiativa de a-şi lăsa pe banca de rezerve copiii de suflet de la Steaua – Ov. Petre, Dică şi Nicoliţă, în teren aflându-se doar Rădoi şi Goian însă aceştia sunt titulari cerţi în formaţia tricoloră.
Am văzut aseară o naţională jucând foarte bine, cu multă dăruire şi mai ales cu mult chef de alergare, aflându-se tot timpul într-o continuă mişcare hărţuindu-i pe ruşi cu pressinguri viclene ce-i făcea pe aceştia să greşească destul de des impacientaţi de culoarea galbenă ce o vedeau în faţă.
Aseară ne-a ieşit totul, goluri, faze spectacol, pase din prima, centrări perfecte, joc modern şi nu în ultimul rând unitate cecea ce este foarte important într-un joc de fotbal.
Ruşii, şi ei calificaţi la Europene n-au făcut altceva decât să se apere, nereuşind să atace periculos decât foarte rar însă apărarea a fost la post de fiecare dată sau chiar portarul Popa…
E ceva vreme de când nu i-am mai văzut pe tricolori aşa montaţi, cred că de la meciul cu Cehia de pe teren propriu când i-am învins cu 2-0 în preliminarile trecute, nici chiar meciul cu Olanda când am câştigat cu 1-0 n-a fost aşa spectaculos…
A fost un 3-0 sec (Marcica, D. Niculae, M. Niculae) ce ne face să sperăm că la turneul final nu ne vom face de râs şi cred eu, dacă vom juca la fel ca şi aseară vom pune probleme indiferent că adversarul se numeşte Italia, Franţa sau Olanda. Şi de ce să nu sperăm? Acum chiar “avem cu ce”, eu mizez pe o evoluţie bună din partea băieţilor!
Apropos de adversare, aseară Olanda i-a distrus pe austrieci chiar la ei pe teritoriu cu 4-3 după ce în juma` de oră erau conduşi cu 3-0… incredibilă puterea de revenire a “portocaliilor” la care cred că nici cel mai înfocat suporter a lor nu mai credea. Câţi dintre ei au rupt biletele de pariu după 30 de minute?
Italia a plecat bătută de la Elche cu 1-0, spaniolii câştigând cu 1-0 printr-un gol de toată frumuseţea a lui Villa (volé senzaţional de la marginea careului în viclul porţii lui Buffon) iar francezii au câştigat cu 1-0 partida cu Anglia, echipă ce a rămas acasă tocmai în detrimentul… ruşilor!
Revenind la formaţia noastră vreau să remarc revenirea lui Marius Niculae care şi-a dat seama că fentând fotbalul nu face decât să facă glume tocmai asupra lui şi s-a pus pe treabă chiar dacă echipa la care evoluează se numeşte Inverness şi se află în partea a doua a campionatului scoţian. Apoi salut chiar şi evoluţia lui Nicoliţă din partea a doua când s-a zbătut mult şi a oferit centrări de calitate pentru atacanţii noştrii uitând de pasa neagră prin care trece de ceva vreme…
Preferatul meu rămâne Cociş, un jucător constant şi foarte muncitor, plin de bun simţ şi cu evoluţii încântătoare pe care l-am simpatizat încă de la primele meciuri sub tricoul galben pentru dăruirea ce o emana la fiecare partidă la care lua parte!
Cei doi “italieni” Mutu şi Chivu au evoluat doar o repriză, nedorind să forţeze datorită unor probleme de sănătate, primul revenit după o accidentare la genunchiul stâng iar al doilea după o lovitură la umărul stâng.
În concluzie, victorie perfect meritată în faţa băieţilor lui Guus Hiddink considerat un antrenor ce face miracole cu echipele ce le-a condus (ducând micile “team-uri” ale Coreei de S şi Australiei la turnee finale!) însă în seara trecută miracolul nu s-a mai produs. Nici chiar lui Harry Potter nu i-a ieşit întotdeauna…

Partidul nevertebrat

Cristian | 27 Martie 2008 | 85236.2 | Tags: | 2 Comentarii 

Foarte lucide observaţiile din articolul d-nei Ciobanu, Distrugerea PNL, politică oficială! Impresionant! Sper că vor băga la cap cei care îşi fac speranţe că, navigând către partidul nevertebrat prezidenţial vor primi ceva oscior de ros, când poll positions au fost deja distribuite mahărilor. De asemenea, oportună reamintirea scorului electoral de care beneficiază PD-L actualmente (conform sondajelor), ca să nu se îmbete nimeni cu apă rece, de robinet: 36%, oscilând încă…

Să nu uităm nici de veşnic resuscitatul şi scurtul de memorie domn Stolojan. Naveta lui prin ograda iliesciană (pe vremea aia, unde îi erau principiile?). Apropos, pentru câtă vreme vor mai poza ăştia cu Stolojan în chip de mesia, de neprihănit, de veşnic prim-ministeriabil. Îmbătrâneşte şi nu a apucat să ne împărtăşească din vasta lui competenţă virtuală, bănuită, dar niciodată probată.

Dacă PD-L nu va obţine majoritatea parlamentară la toamnă, Traian Băsescu va ieşi la pensie ca preşedinte-editorialist, nerămânându-i nimic altceva decât să continuie să vitupereze neargumentat, în limitele Constituţiei şi în deşert, din curtea Cotrocenilor.

Apoplexia universităţii româneşti

Cristian | 26 Martie 2008 | 85233.6 | Tags: | 1 Comentariu 

Vedeţi în articolul indicat mai jos câte posturi neocupate zac în sistemul universitar românesc. Apoi, întrebaţi-vă în ce măsură cumulul de catedre mai asigură un învăţământ de calitate. Adică, alergătura între săli de curs şi de seminar, amestecul halucinant de materii, timpul strâns, absenteismul, care mai nou se manifestă mai intens la profesori decât la studenţi. De altfel, cum puteţi citi mai jos, cei care se ocupă cu acreditarea şi evaluarea condiţiilor de studiu din şcolile superioare pot oricând spulbera prestigiul chiar şi universităţilor de tradiţie. Absolvenţii nu se înghesuie să rămână în facultăţi, posturile sunt scoase periodic la concurs şi nu se găsesc doritori. În aceste condiţii, gândiţi-vă cine mai rămâne să vină către universitate, cum creşte şansa ciurucurilor dornice doar de titluri şi de a pătrunde în structurile celei mai înalte forme de educaţie. Şi înfioraţi-vă!

Cei buni merg către bănci, cabinete de avocatură, spitale private sau, încep, pur şi simplu, o afacere proprie, pentru că educaţia se plăteşte prost. Iar, noi sau copiii noştri suntem instruiţi strâmb de tot felul de “olteni” fără complexe de prostie sau fără jena propriei incompetenţe.

“Cu aproape 1600 de posturi vacante, din totalul de 2858, normate, Universitatea  „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca (UBB) conduce în top. Conform conducerii UBB, situaţia diferă în funcţie de facultate.

Dacă la Chimie, Fizică şi Matematică mai puţin de 20% dintre locuri sunt vacante, la Geografie sau Ştiinţe Politice, gradul de ocupare nu trece de 40%. „La unele facultăţi toată lumea are cumul, la altele nu se admite aşa ceva, din cauză că fie nu ajung orele, fie nu sunt bani să plăteşti profesorii. Unele îşi permit, totuşi, luxul să ţină şi câte 15 profesori consultanţi. Noi forţăm scoaterea posturilor la concurs, dar au şi facultăţile autonomia lor. Se fac presiuni de sus, dar tot catedrele stabilesc numărul de posturi. Trebuie să ajungem la sub 50%, în ceea ce priveşte raportul dintre numărul de posturi normate şi cele vacante, pentru că altfel nu mai primim încredere de la ARACIS (n.r. – agenţia responsabilă cu evaluarea şi acreditarea programelor de studiu)”, ne-a spus Şerban Agachi, preşedintele universităţii clujene.

Posturi libere cu nemiluita au şi Universitatea din Bucureşti (1236), Universitatea din Oradea (1196), Universitatea de Vest din Timişoara (944) sau Universitatea din Piteşti (820), alte cazuri în care locurile vacante le întrec pe cele normate fiind Universitatea de Arhitectură din Bucureşti, Universitatea de Nord din Baia Mare, Universitatea de Arte din Bucureşti, Universitatea din Ploieşti, Universitatea din Reşiţa, Universitatea de Teatru din Bucureşti, Universitatea din Sibiu, Universitatea din Suceava, Universitatea din Târgu Jiu şi Universitatea din Târgu Mureş.”

Universitarii îşi rezervă şi câte trei, patru norme

Pizza în Cluj-Napoca (home delivery)

Claudiu | 25 Martie 2008 | 85230.85 | Tags: | 39 Comentarii 

Am constatat că mesajul referitor la modurile de a obţine o pizza la domiciliu, scris în 2006, a fost foarte citit. Mă văd astfel nevoit să îl aduc la zi, cu informaţii actuale. Ţin să precizez că nu am respectat rigori ştiinţifice în demersul meu de a compara oferta de mâncare livrată la domiciliu, că nu sunt afiliat vreunei firme de acest gen şi că toate comentariile au un puternic caracter subiectiv.

Trebuie să spun încă de la început că nu am comandat încă de la Pizza Cezar sau Pizza Party. Pentru că ofertele lor nu m-au atras (Pizza cu mărar sau spanac mi se par nişte încercări nereuşite de a aduce ceva nou pe piaţă), pentru că nu au pliante frumoase şi pentru că nu am simţit nevoia să încerc ceva nou, fiind mulţumit de alţi furnizori.
Aria mea de teste s-a restrâns la două firme: Pizza Marty şi Pizza More, singurele pizzerii pe care care le mai sun din când în când (pentru că ponderea mâncării gătite în meniul meu zilnic a crescut în ultimul timp, mai mult din raţiuni economice). Încă nu m-am decis care dintre ele este mai bună decât cealaltă, cert este că ambele au o pizza foarte bună, de la blat până la compoziţie.

Marty Caffe are avantajul că nu fac doar pizza, mâncarea lor mexicană, deşi nu foarte variată, este gustoasă. La fel şi produsele din bucătăria chinezească. Aluatul de pizza este cam subţire şi se rupe mereu, dar sortimentele sunt multe şi bune. Cantitativ, porţile nu sunt foarte mari, dar nici insuficiente. Servirea la domiciuliu se face în aceleaşi uniforme şi genţi roşii, poate puţin mai murdare anul acesta. Comanda se poate face de pe site-ul lor, unul îngrijit, bine pus la punct, deşi în continuă tarnsformare, cu informaţii relevante şi suficiente. După comanda online, veţi primi un telefon prin care vi se va cere să confirmaţi cele comandate. Sau, puteţi comanda direct prin telefon.

Pizza More au o pizza imensă, 40 cm diametru, cu o compoziţie aleasă de client, o opţiune interesantă şi binevenită, pe lângă sortimentele clasice. Soiuri de brânză nobilă însă o fac să iasă poate în evidenţă cu o savoare aparte. Aluatul nu e atât de subţire ca la Marty, ceea ce e un lucru bun. Poate puţin cam prea gros pe margini. Livrarea se face de către un personal amabil şi bine dispus mai mereu. Site-ul este ok, dar nu permite comandă online, decât telefonic. Dar pliantele arată splendid!

Suma minimă pentru care livrarea este gratuită la domiciliul clientului este de 30 de RON, în ambele cazuri, bani în care încap două pizza Marty sau una customizabilă de la More, însă în ambele cazuri suficiente pentru două persoane + resturi pentru a doua zi sau mai târziu.
Dacă este să tragem o linie, probabil More ar ieşi câştigătoare la capitolul Pizza. Având însă în vedere că Marty oferă şi produse din alte bucătării, nu mă pot decide, dar pot spune că Marty şi More îmi sunt suficiente pentru zilele când mi-e lene să îmi fierb nişte paste. Nu am fost la sediul More, dar restaurantul Marty de pe Horia arată bine, cu personal amabil şi toaletă aproape curăţică, ceea ce îi aduce un punct în plus.

Apropo de mâncare chinezească, a apărut şi la Cluj Wu-Xing or something, care livrează exclusiv la domiciuliu. Nu am testat încă, dar am de gând, meniul arată bine şi suma minimă pentru livrare este de 20 RON, în care aproape încap două porţii.

Supliment: Mâncarea din Mall (exclusiv McDonalds şi KFC, care au evident meniuri respectiv identice)
Aici Iulius stă prost. Au multe magazine, dar niciodată nu ştiu ce vreau. Majoritatea au hamburgeri sau cartofi prajiţi. Standul de mâncare chinezească nu are noodles iar cel mexican e doar cu numele: ce înseamnă aia hamburger mexican? De nachos, burrito, fajitas, Cabo San Luca nu aţi auzit?
La Polus insă, lucrurile stau mult mai bine: au noodles la mâncarea asiatică, şi sunt foarte buni, dacă vrei îţi dă şi beţe iar domnul care vinde de obicei e amabil şi explică fiecare sortiment ce conţine. De departe, standul meu favorit este Senor Pablo (care câştigă menţiunea specială al juriului), unde toate sunt bune: tortillia, burrito, fajitas de pui, orez mexican cu porumb, chilli con carne, etc. Deşi nu recomand mâncare mexicană decât la pachet, unde o ambalează mult mai frumos şi acasă se poate mânca în linişte, altfel riscaţi să curgă din toate părţile compoziţia. Culmea, porţiile pentru acasă sunt mai bine tăiate şi ambalate şi pot fi manipulate mult mai uşor, în drumul lor spre cavitatea bucală.

Next Page →