Genetica, azi

Claudiu | 30 Mai 2007 | 84412.23 | publicat în Neclasificat | Tags: , Comentează 

Am fost azi la câteva prezentări din cadrul conferinţei cu participare internaţonală organizată de Insititul Oncologic şi Universitatea de Medicina si Farmacie din Cluj. A fost prima dată pentru mine când am văzut atât de mulţi geneticieni la un loc. Brusc, mi-am adus aminte de o predicţie făcută de cineva acum câţiva ani (8-9) despre avântul Geneticii, ca ştiinţă. Nu-mi mai amintesc persoana, însă îmi dau seama că acum Genetica este ceea ce era Fizica în primii ani ai secolului trecut (până prin ’70), era romantică, efervescentă, plină de descoperiri fundamentale şi promisiuni uriaşe. Atunci, Fizica cuantică abia se năştea, în anii 60 fizica particulelor era o junglă extraordinară iar fondurile curgeau. Sfântul Graal al Fizicii, teoria la care Einstein doar îndrăznea să viseze, unificare interacţiilor, era prevestită a fi realizată cât de curând. Stephen Hawking face din zece în zece ani profeţii în care promite că vom avea o teorie unificată în următorii 20 de ani. Din păcate, încă nu am decoperit Sfântul Graal şi nici aproape nu suntem. Dificultăţile întâlnite sunt imense iar fondurile nu mai curg ca altădată. Touşi, Fizica şi-a avut atunci marile momente: şcoala de la Copenhaga şi mecanica cuantică pe de o parte şi teoria relativităţii pe de altă parte. Big-Bang, structura materiei, evoluţia universului, tapetul a fost pus. Nu mă mai aştept la descoperiri fundamentale în fizică, de magnitudinea celor dinter anii 1880 – 1970. Poate doar Marea Unificare, candva, departe.

Probabil în Genetică, Sfântul Graal l-a reprezentat catalogarea genomului uman. Din fericire, acest lucru s-a relizat, avem identificate toate genele din cromozomii noştrii şi cred că le putem găsi la liber şi pe Internet, pentru cei care ştiu ce să facă cu aceste date, pentru că aici este marea problemă. Săa avem o hartă a genomului a fost lucrul simplu. Cum ne jucăm cu aceste pise de Lego este al naibii de complicat şi de aici vine frumuseţea perioadei în care trăim. Marile descoperiri, marile leacuri sunt la tot pasul: gena îmbătrânirii, gena cancerului X, gena cutare şi cutare. Fiecare poate deveni faimos dacă pariază cariera lui pe studiul uneia dintre aceste gene. Dacă acum eram elev de generală, aş dori să îmi fi dorit să devin genetician. Însă educaţia mea fizică (nu cea sportivă!) s-a făcut atunci cu cărţi tipărite exact în anii 60, anii când Fizica era cea mai râvnită. Să fii genetician astăzi sau farmalog îşi poate aduce automat beneficii financiare imense, piaţa medicamentelor este una în care se învârt sume fabuloase. Descopri un procedeu, un mecanism, o gena, o pilulă şi poţi deveni milionar în dolari extrem de simplu. Plus faima şi ideea de a ştii ca ai salvat poate milioane de oameni. Deja mă simt bătrân când ştiu că nu mai pot întoarce cariera cu atâtea grade. Trebuie să fie extraordinar să fi genetician în zilele noastre. Aproape că sunt invidios.

Din păcate, ochelarii de cal ne împiedică să evoluăm şi mai rapid. Interdicţiile referitoare la clonare sunt aberante. Ne-am jucat de-a Dumnezeu încă de când am inventat roata, de când am descoperit focul sau pârghia, de când un foc de armă a ucis primul om sau de când primul medicament sintetizat a prelungit viaţa unui om. Poate că Dumnezeu ne-a dat pe tavă aceste cunoştiinţe şi noi refuzăm să le folosim. Cine suntem noi să cunoaştem voia Lui? Studiul în domeniul clonării pot salva vieţi sau îmbunătăţii viaţa semenilor noştrii mai puţin norocoşi. Refuzăm să-i ajutăm şi îi lăsăm să trăiască inuman numai din aroganţa nostră, numai pentru că ne credeam cunoascători ai planurilor divine. Bineînţeles, jocul cu clonele are şi părţi negative. Pe care trebuie să ni le asumăm. La fel cum atomul poate fi exploatat atât ca un nimicitor absolut, dar şi ca o sursă de energie ieftină şi nepoluantă.

Comentarii

Comentează