Travelling – Österreich
Cristian | 12 Aprilie 2007 | 84281.07 | publicat în Neclasificat | Tags: Jurnalism 70 ComentariiAustria, acasă…
Burgenland, Grosspetersdorf. Adică, landul şi orăşelul din estul Austriei în care mi-am petrecut ultimele 2 săptămâni. Hotel GIP, o incintă de o curăţenie care te obligă să umbli în vârful picioarelor, cu pantofii în mână, chiar dacă afară nu e un fir de praf, ce să mai vorbim de noroi. Grosspetersdorf – 3 000 de locuitori, dar, vorba aia, nu-i arată.
Oameni amabili şi, contrar prejudecăţilor mele, deschişi, primitori. Accent dialectal neîngrijit, greu suportabil urechilor, deşi germana scrisă (şi cea din audiovizual) a austricecilor e aceeaşi cu germana nemţilor. Mă salută pe stradă, deşi mă văd pentru prima oară în viaţa lor. Grüß Gott!
Tineri, persoane în vârstă, fără diferenţă, te privesc cu amabilitate adeseori caldă în ochi şi îţi dau bineţe. Iar, dacă se întâmpla să mă aflu într-un restaurant mi se adresa, fără excepţie, Poftă bună, de către toţi cei care intrau mai târziu şi treceau pe lângă masa mea…7,80 euro un (de fapt, două, de dimensiuni uriaşe, într-o porţie) Wiener Schnitzel. 2,7 euro o halbă de bere proaspătă şi reconfortantă cum nu poţi, din păcate, gusta în România. Şi, desigur, aţi “păţit” şi voi, restul ţi se înapoiază până la ultimul cent. Numai că pizzeria turcului băştinaş avea muşte înăuntru.
Când din acel orăşel am trecut într-o urbe în toată regula (Oberwart), am regăsit cu aceeaşi surprindere, atât familiaritatea manifestată de oamenii cu care m-am intersectat pe stradă, cât şi solicitudinea celor care serveau în localuri. Nici o diferenţă. La plecare, te salută până şi bucătarul. Bucuros că-ţi vede burta rotunjită, mulţumită priceperii lui. Se acceptă bacşiş, dar nu vezi asta pe faţa chelnerilor.
Vezi chiştoace de ţigări aruncate pe stradă, dar doar dacă te uiţi insistent. În rest, datorită imensului respect pe care ţi-l inspiră aranjarea de basm a fiecărui colţişor de domeniu public, îţi vine să mângâi până şi asfaltul, turnat fără cusur. Simţeam recunoştinţă pentru fiecare pas care mi se dădea să-l fac prin acest tărâm de oameni normali; simţeam nevoia să le mulţumesc celor de pe stradă că au născocit acel locşor de maximă relaxare.
Spor nesperat la locul de muncă. Eficienţă de zile mari. Nu era nevoie să-mi iau tot felul de pauze adiţionale, ca să suport stresul. Alt mit care a căzut pentru mine e cel care spunea că în birourile din Occident funcţionarii nu-şi vorbesc. Nimic mai fals! Dimpotrivă, discută, glumesc, râd, şi râd fără amărăciunea şi agresivitatea specifice nouă. În asta, probabil că sunt considerabil ajutaţi de cei 2 000 de euro câştigaţi pe lună…
Flori peste tot şi delicate aranjamente de Paşte. Nici un exces kitchos. Pe masa de mic dejun, vaza conţinea flori sau verdeaţă, în mod necesar pleznind de prospeţime. În Joia Mare, am primit ouă roşite. Emoţie extremă. Ca în vremea copilăriei. Crucifixe în localuri, ba chiar şi în fabrică, fără vreo ipocrită teamă că minorităţile religioase s-ar putea simţi lezate.
Fotografiile mă vor ajuta, sper, să fiu mai succinct.
Nu am fost opriţi de echipaje de poliţie şi nici pe altcineva nu am văzut să fi fost controlat. Oamenii legii nu te agresează vizual cu uniformele lor sau cu o prezenţă inutilă pe nişte străzi care, oricum, se administrează singure, parcă.
5 ore în Viena…E ca şi cum ai face un salt de pe loc pentru a privi peste gardul unei case, gândind că astfel îţi vei face o idee cuprinzătoare despre starea proprietarului. Insuficient. Fiind o plăcere să te rătăceşti pe străzi în Viena, ne-am rătăcit şi noi, de bună voie. Nimic nu se compară cu a face sight seeing fără ghid, total neprevenit de minunăţiile care ţi se vor înfăţişa ochilor. Ici, clădirea copleşitoare a Operei, colo, Palatul lui Sissi – împărăteasa noastră. Mai încolo, casa în care Beethoven şi-a compus a IX-a Simfonie. Aş fi vrut să-l întâlnesc pe Freud, şi mă aşteptam sincer şi inexplicabil la asta, dar pare-se că am sosit cu câteva decenii prea târziu.
Voi lăsa imaginile să vorbească. Dar voi adăuga: nu trafic infernal, nu claxoane enerva(n)te, nu metrouri care întârzie. Oameni frumoşi, fără a străluci, majoritatea turişti. Prea puţini localnici. În galeriile metroului găsim fauna „specifică” underground-ului: drogaţi, cerşetori, alcoolici, homeleşi. Dar şi multe, multe ziare internaţionale, mult mai ieftine decât în Bucureşti. Mi-am cumpărat Die Zeit, practic, o carte de 90 de pagini – ştiri politice, ştiinţă, cultură, dosare.
Linia de metrou U4 te duce fix la Schoenbrunn, Palatul baroc al celeilalte împărătese a noastre, Maria Teresa, mama lui Iosif al II-lea. Intact. Năpădit de o mare de turişti globali. Predomină asiaticii, dar e plin şi de latino-americani. Îmi vine să-i dau pe toţi afară. Nu au ce căuta acolo revolutionarii aceia cu tenişi. Mă întreb de ce mai vin să se holbeze la un simbol al monarhiei atât de detestate de ei!
Nu mai am ce adăuga. Priviţi şi voi pozele. La ieşirea din Viena, mi-am jurat să revin chiar săptămâna aceasta acolo. Dar, acasă, am aflat că nu aveam maşină disponibilă. 600 de kilometri sunt floare la ureche pe autostrăzile austro-ungare. Nu o parcurgi în jumătate de zi ca până la Bucureşti.
Iar Budapesta, de data aceasta atacată de noi în chiar miezul ei, pe timp de noapte, mi s-a oferit aşa cum nici nu am îndrăznit vreodată să visez. Pe alocuri, are situri mai frumoase decât Viena însăşi. Două capitale (în toată puterea cuvântului) „bifate” într-o singură zi, poate cea mai remarcabilă performanţă turistică a mea de până acum.
Comentarii
70 Comentarii la “Travelling – Österreich”
Comentează
Bine ai venit în lumea civilizată
Am mai spus, sunt de părere că fiecare ar trebui să iasă măcar o săptămână într-o ţară dezvoltată, mi se pare o experienţă eye-opening.
Oricum anul ăsta sper să ajung şi eu prin ambele oraşe, orice sfaturi legate de cazare sunt binevenite.
Asteptam cu interes si pozele din lumea civilizata.
Catalin, o sa ti-o iau inainte, peste doua saptamani voi egala performanta lui Cristi de a vizita ambele capitale intr-o singura zi, cu o sedere de doua nopti in cea austriaca
În primul rând îţi mulţumim că împarţi cu noi trăirile din ţările pe care le vizitezi…
Am făcut şi eu o oprire în Viena acu` 2 ani când am ieşit pentru prima şi singura dată din ţară, spre Italia… parcă e altă lume.
Mi-a plăcut “Aş fi vrut să-l întâlnesc pe Freud, şi mă aşteptam sincer şi inexplicabil la asta, dar pare-se că am sosit cu câteva decenii prea târziu.”
Dacă aş avea fonduri, i-aş plăti lui Cristi drumul şi cazarea câteva zile, o data pe lună, să ne facă un field-report din fiecare ţară europeană (pentru început).
Mulţam, mulţam! Recitesc şi eu ce am scris (şi nu o fac pentru prima oară). La prima vedere, pare că eu nu am mai ieşit din ţară până la călătoria în Polonia…
Pentru cei care, în sinea lor, poate au tras această pripită concluzie, precizez că am avut plăcerea să vizitez şi să zăbovesc în Franţa, Germania, Olanda şi trei luni în Danemarca.
Se pare, însă, că am învăţat să mă îmbogăţesc cu adevărat din cele văzute, abia acum, la o vârstă mai coaptă…
Aştept cheta.
M-am întors mult mai “aşezat”…Un zâmbet interior, necontaminat de dispreţ sau aroganţă. Şi poftă de muncă.
Mereu am fost convins că a călători este o experienţă cel puţin la fel de fructuoasă cultural (pentru cei deschişi să cunoască, dar şi pentru cei care merg la muncă) precum lectura.
Îmi recunosc vina
Aceeaşi senzaţie am avut-o şi eu după o săptămână petrecută în Anglia (acum destui ani), interacţiunea cu cei de acolo mi-a schimbat radical câteva principii şi percepţii de viaţă.
De ce nu se incarca fotografiile? As vrea un link la ele si cateva inserate in articol…
Vreau link la pozeeee. Cine se ofera???
Păi unde-s pozele? Nu le văd upload-ate.
Dacă se mobilizează dl. Stanca, sper să le vedem anu’ ăsta…
Din pacate, nu am ajuns decat in 2 lenevito-statiuni din Turcia si Grecia. Mai am timp, ce-i drept, si pentru lumi mai open-minded.
Astept si eu fotografii.
Nu trebuie tratate ţările mai estice cu nici o umbră de dispreţ. Asigur pe toată lumea că în Polonia sunt întrunite toate atributele Civilizaţiei.
Azi am aflat că tre să merg în bucureşti, la naiba cu ziua de luni, la naiba cu bucureştiul, mi-am stricat toată săptămâna…`tui.
Caca cu diferentele est-vest. Ca sa topai cu clisee: Omul sfinteste locul, clar! Omul, mai ales ala roman (!), ar trebui sa (mai) iasa din conceptiile astea de pe vremea lui Pazvante si sa sparga odata oul de prostie in care se cloceste.
Hai ca am dat in altele.
Punct.
Adică, noi, români, să o lăsăm mai moale cu judecăţile de valoare despre ce e civilizat şi ce nu. De acord!
La umor, la inventivitate, la improvizaţii, ne putem lua la întrecere cu alţii, dar la civilizaţie şi la discuţii despre…, pardon, încă nu!
Îmi place să măsor gradul de civilizare al unui neam, printre altele, după aspectul curţilor. Iar noi, dacă mă uit bine, mai avem de scos una alta de pe-acolo.
Şi eu cred că o să-mi petrec 1 Maiul în Capitală. Iniţial, voiam să merg la Buena Vista Social Club, dar beletul de 100 ron m-a cam speriat. Dacă adaug şi trenul, vreo 160 ron…
Aşa că, probabil, merg să văndrălesc sub ghidajul Simonei.
Nu-mi place bucureştiul, întotdeauna mă duc cu silă în capitală… Anu` ăsta am mai fost o dată. Sper să nu mai am ocazia s-ajung p-acolo…
Eu întotdeauna merg cu drag. Din păcate merg cam de trei ori pe an, deşi mi-aş dori să merg mai des.
Nu aş alege să locuiesc acolo, dar vă asigur că simţi viaţa fierbând din fiecare por al oraşului, nu e timp de decadenţa asta sălcie gen Arad, Timişoara…Nu e timp de bârfe, de privit în spate. Şi asta îl face extrem de incitant pentru un burghez comod în devenire cum sunt eu.
La fiecare colţ te aşteaptă câte un eveniment, o lansare de ceva, un concert underground, un mare spectacol, o mică expoziţie. Cărţi pe care le-ai pierdut, le poţi găsi aici.
Simplul fapt de a te plimba în decorul superbelor clădiri construite la porunca lui Carol I sau al Lipscanilor. Bineînţeles, nu ştiu cum e să te afli cutreabă prin Bucureşti, poate e stresant. Eu merg de drag.
În Bucureşti, mi-am dat seama o dată în plus ce inexistent e Aradul. Social, cultural, etc. Mai puţin arhitectural, sigur. Dar ce folos?
Aradul, cu ştrandul lui manelist şi când zic manelist, mă refer la toate stilurile de muzică lălâie care pot fi auzite acolo, la numărul de dopaţi cu cefe groase, la oferta de ţoape inconsistente. La drumandbass, la drogaţii de la arte şi de la liceul german, la cei de la KF, la ineuanii care cred că a merge pe acel ştrand în weekend este maximumul de distracţie they can get.
De câte ori m-am dus la ei m-am dus cu treburi de la muncă (trimis forţat). Ajungem la destinaţie, iar cel de acolo se uita la tine şi parcă îşi zicea în gând “ia uite-l şi p-ăsta, o venit tocmai din Arad, ce naiba îi trebuie?”.
Nu îmi plac oamenii şi aerul de superioritate ce îl emană… pur şi simplu. Sunt singurul oare?
Tiq
cu parere de rau ca trebuie sa spuna acest lucru fix despre orasul ei!
Nu, nu esti singurul. Vorbeste o bucuresteanca..
Cristian
DA, au inceput sa fie din ce in ce mai multe evenimente culturale, cladirile (cele care nu sunt innegrite si pregatite in orice moment de prabusirea iminenta) sunt worthseeing. Cazarea, strazile si aglomeratia pot fi obositoare pana si pentru un turist.
Pentru un locuitor, orasul este aglomerat, agitat, grabit, canicular (daca pot face adjectiv?), poluat si plin de norod nervos si stresat. Este o placere sa iei parte zilnic la tumultul si presiunea, care, plutesc nevrotic prin aerul irespirabil.
Nici aradul nu e cel mai fain dar îl prefer de 1000 de ori bucureştiului…
Well, nu am ajuns in Arad. Doar in Timisoara
În TM am terminat faculta, mi-a plăcut mult oraşul. Nu am fost prin prea multe oraşe din ţară dar acesta chiar mi-a plăcut…
De cand imi propun o plimbare cu trenul (masina nu detin) prin tara..
In Timisoara nu am stat mult. Desi nu am sa imi dau seama de pulsul orasului, stiu ca am fost impresionata de arhitectura cladirilor, de accentul acela ametitor (cel putin pentru mine), distanta mare a aparitiei unui anume tip de haine dintre TM si Bucuresti (brand-ul ii-lor care a aparut in Bucuresti la o diferenta de 4-5 luni) precum si de numarul tramvaielor vechi.
[..] nu am *putut* sa imi dau seama era [..]
Nici io n-am maşină
Nu vă contest argumentele. Mai ales cele ale Andreei, ca bucureşteancă, sunt covârşitoare în balanţă cu ale mele, ca vizitator ocazional. Mă retrag, de aceea.
Dar Tiq recunoaşte că nu prea a văzut multe alte oraşe româneşti, ceea ce mă determină să am unele reţineri faţă de conţinutul umoral al opiniilor lui. Umorile mă ţin şi pe mine în frâu, mai ales când vorbesc despre sudişti, lucru vizibil. Dar ce e frumos nu pot nega numai ca să-mi păstrez intactă proverbiala ostilitate faţă de Sud.
Prezint, totuşi, reţineri şi faţă de aşa-zisul “accent” ameţitor de Timişoara. Cu regret spun, accentul de Timişoara este unul care bate mai degrabă către Oltenia, şi datorită prezenţei covârşitoare şi supărătoare de jieni, severineni, vâlceni. De la Arad în sus, într-adevăr, accentul este mult mai moale şi mai seducător.
Aradul şi Timişoara sunt adevărate rezervaţii de Secession-Art nouveau.
Ma bucura prezenta constanta a Andreei. Sunt curioasa de unde a auzit de noi, este unul din putinii vizitatori “din afara” (spun asta fara absolut nici o urma de dispret) care comenteaza (in sensul bun) constant.
Eee,Bucurestiul. Am fost o singura data, singur singurel, bine ca m-a ajutat colegul de compartiment sa ies din Gara de Nord. Am stat 3 zile, numai in centru, e drept, insa mi s-a parut superb. Seara aveam crampe musculare si ma dureau talpile de la plimbat. Nu am folosit decat pasul si metroul, insa am mers cat am putut de mult: Piata Universitatii, Piata Victoriei, Piata Unirii, soseua Kisseleff – Arcul de Triumf, pe langa Herestrau (la CERF 2006!,Romexpo), cat mi-a permis restul timpului (am fost in interes de servici, totusi). Mi-a placut sa imi caut vreo 1 ora strada cu Hotelul (mi-am dat seama ca aveam adresa gresita), imi placea sa ma opresc la cate o statie de metrou si sa o iau intr-o directie oarecare, dupa care sa ma intorsc folosind o alta linie. Superb, abia astept urmatoarea vizita la Bucuresti!
“Dar ce e frumos nu pot nega numai ca să-mi păstrez intactă proverbiala ostilitate faţă de Sud.” Corect!
Putin reclama mascata?
Glumesc. S-a inteles faptul ca am fost impresionata de accentul “ametitor” al timisorenilor. Well, trebuia sa mentionez ca erau lucruri remarcate, chiar daca ponderea celor aducatoare de bucurie si mangaiere sufleteasca erau in majoritate. Accentul “ametitor” nu mi-a lasat un gust de “ce grai dulce si aducator de liniste” ci de “grai ametitor de stalcit si rigid”. Locuitorii din Baia Mare pot spune ca fac parte din prima categorie mentionata. Well, sper ca m-am facut inteleasa 
Cristian
Daca as sti ce presupune Secession-Art..Ma documentez eu.
Claudiu
Multumesc pentru lucrurile spuse. Am un prieten bun pe linux360 si am inceput sa-mi bag coada prin planet.
Hmmm, mi-ar fi placut mai mult daca as fi avut parul ondulat.. (il am putin, though) Intotdeauna ni se pare fascinant ceea ce nu putem atinge sau lucrurile la care avem rar acces.
*Radu scoţându-şi capul din vizuină*
Linux? Am auzit linux cumva?
Stay tuned pentru poze, le pun, în sfârşit, azi.
Si il cheama tot Radu
I can’t wait to see the pictures!
@Andreea: Dexter?
Confidential
Radu, te implor, posteaza pozele alea! Zici că-l aşteptăm pe Godot.
Claudiu, împărtăşesc şi aprob felul tău de a vizita un oraş. Exact aşa procedez şi eu. Ignor ghidurile oficiale şi “obiectivele”. În Viena, am mers la Schoenbrunn în primul rând pentru că aşa a ţinut colegul meu. Eu aş fi dorit să umblu vandra prin oraş şi să descopăr singur minunăţiile.
Andreea. Real pleasure to have you here!
Fixul meu este sa imi cumpar o harta mare, cat mai mare, cu orasul in care sunt. Si sa ma plimb in voie, iar cand nu mai stiu cum sa ma intorc, scot harta si tot ajung la o artera principala. Nu poti sa dai gres (a functionat in Bucuresti si Debrecen).
Si obiective turistice au fost, am vizitat Casa Poporului. De doua ori. Prima data din curiozitate (m-am si intalnit absolut inmplator cu un alt ineuan, tot turist), a doua oara am fost un ghid pentru o colega. A treia zi am plecat.
@Andreea, hehe, el e
@Cristian
Am oroare când trebuie să merg în capitală. Şi nu zic că n-ar fi frumos dar de fiecare dată când mergeam, călătoream cu trenul de noapte (la 21:30 pleacă din arad) şi ajungeam dimineaţa pe la 7 şi ceva. Luam metroul şi fuga la destinaţie. Mă-ntorceam cu un taxi şi luam primul tren spre casă. Rar când am stat peste noapre acolo. Şi când ajungeam în arad (tot cu trenul) eram terminat, îmi trebuia o săptămână să îmi revin… Aşa că sper că mă înţelegi când spun de ce nu-mi place să merg…
Cine mai vrea poze, mai am vreo 200 tăt de la monsieur Sîrb, cu permisiunea lui bineînţeles.
În acest caz, iartă-mă, dar eşti şi mai puţin îndreptăţit să atribui Bucureştiului atât de multe rele. Afirmi cu atâta patos câte şi mai câte şi, în final, vii şi spui că tu alergi repede la destinaţie. Practic, nu apuci să vezi mare lucru…
Eu când merg, stau 3 zile, dorm, mă plimb, ca dl. Claudiu. Merg să mă încarc şi nu am dat greş nicicând.
Radu, nu poţi să le postezi undeva şi să ne anunţi linkul? Că astea nu sunt nici pe o măsea destule.
Statusul pe yahoo messenger al lui Tiq:”Maine merg la Bucuresti”
Isn’t this ironic, don’t you think?
El nu are nimic cu orasul, numai cu actiunea in sine de a calatori spre si dinspre Bucuresti.
Nu am fost sa ma plimb, am fost in interes de servici, in timpul liber m-am plimbat
Cristi, ce am zis aşa de rău de oraş? Nu cred că am fost prea dur. Ideea ororii ţi-am explicat-o mai sus. În plus nici nu sunt un maniac în a călătorii… Ce să mai zic, cum tre` să mă mai “scot” ?
Claudiule, te râzi, ha? E bine c-ai râs (restul îl ştii )
Alte poze din Austria
http://www.starlog.ro/pictures/cristian/austria/
Nu ai fost dur. Poate nu am prins eu ideea. Scuze.
Nici o problemă. Sper să pot spune mai multe despre oraş de data asta pentru că, se pare, o să stau peste noapte…
Lipsesc cele cu Schoenbrunn, si altele din Viena, dar bine e si asa. Plus cele cu Budapesta noaptea…
Astea sunt toate primite pe mail.
Rusine Radu, sunt JPG si nu PNG, asa cum m-as fi asteptat de la tine. Pai se poate?…
Io le-am pus cum mi le-o dat Sîrb, nu m-am atins de ele, STFU n00b şi vezi-ţi de mină
Multumesc Cristian!
Claudiu, nici eu nu am ajuns sa vad prea-faimoasa Casa Poporului. Am mai spus eu de parul ondulat
; noi, aproape ca nici nu mai bagam de seama minunatiile de aici.
Smecher @Andreea! Moderatorul spus de tine este evident (sa nu aplic grad de comparatie) si “repede saritor in ochi”, insa are atatia membri forumul. Crezi ce vrei, of course, insa nu poti face o afirmatie cu atat de putine date.
Just took a wild guess, nu vad care este misterul
Chiar daca este o minune negativa, tot minune e, trebuia sa o vad (de Casa Popurului, zic). Tin minte ca o cautam pe harta si nu o gaseam, ma asteptam sa fie marcata ca un muzeu sau farmacie, printr-un semn grafic, pana mi-am dat seama ca de fapt pata verde adiacenta bulevardului Regina Elisabeta este de fapt măgăoaia. Turul a fost însă extrem de scurt.
Pe mine m-a facut sa rad numarul “mic” de vizitatori care l-a avut “magaoaia” in zilele Portile Dechise (adica intrare moca); de genul miilor, pornind de la 4000 si ajungand la 11000. Pentru 5 ron (parca atat este, nu? in orice caz, stiu ca este o suma infima) intrarea..Pe langa numarul atins, specimenele plmbarete se poceau in fel si chip, pornind de la “sforaitura parlamentara” si ajungand la o topaiala care te pune pe ganduri..(chestiuni prezente, evident, la PocealaRaseiOratoriceTV)
Eu n-am apucat să văd parlamentarii, nu ne-au arătat decât câteva săli. Dar detalii despre expeditia mea gasiti la: http://www.starlog.ro/2006/05/06/bucuresti/ (e si cu poze).
Asa-i românu, când e ceva gratis, se bulucesc. Şi-au adus aminte că au ceva de vizitat şi dacă tot e free, de ce să nu profite? Of, of, pentru 5-10 lei cât este preţul normal al unui bilet, că, vorba aia, nu o vizitezi zilnic.
(parcă era gratis pentru studenţi şi 5 lei în rest, dar nu mai îmi amintesc exact).
Cu ocazia anului nou (atunci a fost evenimentul Portile Deschise) au fost vizitate un numar mai mare de sali fata de numarul salilor vizitate din cursul anului. Parlamentarii nu erau acolo, ci diferiti oameni, dornici de a aparea la televiziunea de mai sus. Pentru asta faceau tot felul de giumbuslucuri jenante.
Arata bine Bucurestiul “pe sticla”. Hai ca incep sa il vad cu alti ochi; grav
Si pentru ca tot am pornit de la Austria, vreau sa spun ca m-a impresionat oraselul Grosspetersdorf. Atat de frumos organizat, curat si linistit mi se pare. Pur si simplu charming!
Viena ma asteptam sa arate asa: micuta, fara gigantice kitchoase-cum zice Cristian- reclame atarnate pe cladirile din centru (a se vedea Bucurestiul), intima, romantica si bine-dispusa. Hmm, cred ca sunt “nevoita” sa adaug si Viena, alaturi de Praga, la locurile in care mi-ar place (a?) sa locuiesc..
Plăcea. Dacă tot ai întrebat.
Viena nu-i micuţă deloc. Centrul ei istoric e cat 5 centre istorice bucureştene, sau poate mai multe. Reclame atârnă şi la ei, unele chiar m-au supărat, dar măcar sunt la Rolex…Nu la magazinul Unirea.
Ai impresia ca e mica datorita cladirilor joase.
Oricum sunt altfel reclamele (nu la magazinul Unirea-dupa cum ai spus si tu- si nu cred ca sunt matahale, ci imi par mai mici si finute-din ce am vazut eu in doar o poza)
Am vazut reclama de la Rolex
Aaa, imi amintesc stirea, cu oamenii care se prefaceau ca sforaie in scaunele parlamentarilor and stuff. Mda, este exact tipul de stire pentru care ma uit foarte rar la televizor. Asta si EVE
Sunt clădiri copleşitoare! Atâtea palate (conţinând atât locuinţe “civile” cât şi princiare) pe km pătrat nu am mai văzut. În plin centru. Din păcate, nu sunt toate fotografiile postate sau nu le-am făcut eu cum trebuie.
Claudiu-10*
Cristian
Well, din fotografii nu am observat palatele. Asa ca imi retrag cuvantul “micuta” si probabil nici “intima” nu este. Restul ramane valabil.
Apar cel puţin trei palate în fotografiile postate de Radu la linkul respectiv! E chiar greu să nu le vezi.
Adevarat! Desi am vazut toate fotografiile, tare am impresia ca am ramas cu gandul la linistea si organizarea oraselului Grosspetersdorf; asa ca, am restrans involuntar imaginea asupra Vienei, iesind din degetele mele o “micuta” jenanta.
Dacă ai sesizat liniştea Grosspetersdorf-ului din fotografii, înseamnă că mi-am atins scopul. Rar mi-a fost dat să resimt o mai profundă împăcare cu mine însumi ca aceea din orăşelul pomenit.
Asa impacare am simtit eu cand am ajuns in N-ul Moldovei si Bucovinei. Desigur, aici frumusetile sunt plasmuite de natura insasi, pe cand oraselul este ajutat de oameni pentru a putea fi, deopotriva, un loc care sa gazduiasca multe fiinte si unul care sa ofere liniste; de aceea comparatia nu poate fi facuta..
România e o ţară cu o vastă ofertă peisagistică. Deşi noi ne străduim eroic să distrugem cât mai mult, tot mai rămâne. Nu este, cum zic unii, Elveţia estului. Nu-mi plac expresiile de genul Micul Paris, Mica Vienă, Hagi – Maradona României. Mica Vienă pe naiba! Sau Micul Paris! 50 de case care seamănă sau copiază (de regulă) alte clădiri din capitala franceză nu fac un oraş să devină comparabil cu Parisul.
Ceea ce e “parizian” în Bucureşti datorăm aceluiaşi tradiţional spirit mimetic specific nouă. Potentaţii vremii de fin de siecle XIX până în interbelic procedau ca ţiganii astăzi: imitau la greu ce vedeau prin Occident. Lucru bun până la un anumit nivel. Rezultatul final a fost, însă, un Bucureşti haotic arhitectural, cu căsoaie lângă căsuţe, cu palate lângă cocioabe, dar şi cu asocieri monstruoase de stiluri dizgraţioase ochiului pe aceeaşi stradă.
Ca şi acum, în timpul acela cei putred de bogaţi construiau unde şi cum le trăznea în cap. Aprobările de la Primărie venind ulterior sau niciodată.
Da, din nefericire, in tara noastra mai sunt inca multe de distrus din punct de vedere peisagistic. Sper sa nu apuc sa vad cum se distrug pentru ca o sa fiu in alte tari, fara potential turistic, dar cu mare potential intelectual si emotional
Nici mie nu imi plac apresierile de gen: Micul Paris si prietenii (Viena..). Este o gaselnita iscodita in spiritul inventiv al stim-noi-cui.