Polonia I

Cristian | 27 Februarie 2007 | 84160.17 | Tags: | 26 Comentarii 

Drumul către Centru

Et in Arcadia ego. De fapt, în Polonia (între 19.02 şi 23.02) am fost, dar nu mai ţin minte cum se pune desinenţa în latină, decât la puţine substantive. Şi ca să nu mă fac de râs…

Voi publica aici mai degrabă o dare de seamă decât o încercare de reportaj literar. Să încep, dar. Odată ajunşi la vamă, suspiciunile din ochii funcţionarilor de acolo sunt inerente. Pentru ei, cu toţii suntem potenţiali infractori, sau vaci bune de muls 5-10 euro. Nu beneficiem de nici o prezumpţie de nevinovăţie. Se uită la tine lung, ca şi când ar încerca să-şi aducă aminte dacă te-a mai văzut vreodată, în fotografie sau în viaţa lui. De fapt, cred că se uită de parcă ar fi chiar convinşi că îşi fac treaba cu profesionalism. Sau să fi fost teama că îmi va fi cerut paşaportul (va expira în martie, nu de alta), deşi, oficial, se iese cu CI?

Trecem şi ne aşteaptă o ţară a celor o mie de căscaturi – Ungaria. Mică şi slab populată, ţara vecină de la vest de noi nu-ţi scaldă ochii cu cine ştie ce minunăţii, dar şi când dai peste un oraş mai răsărit îţi crapă obrazul de jenă, remarcându-i pe dată ţinuta curat burgheză, aerul îngrijit şi cochet, clădirile centrale, vechi, extrem de bine întreţinute şi blocurile vopsite în culori prietenoase, ce te mai fac să le treci mai uşor cu vederea arhitectura comunistă. De la Szeged, ungurii te trimit drept pe autostradă, scăpând astfel de povara necesităţii oferirii unui peisaj propice şoferitului de plăcere. Autostrăzile lor nu-s „ca-n palmă”; acesta este un „criteriu” după care judecăm suprafeţele în România. Ci sunt impecabile, maniace, unii zic, superioare celor din Austria. Arhitectura rurală maghiară seamănă izbitor cu a noastră, din vest, până adânc în teritoriu. Aceleaşi acoperişuri, aceeaşi tăietură a ferestrelor, aceleaşi garduri care nu lasă să se vadă în curţi, trădând oameni ascunşi, interiorizaţi, dacă nu chiar ostili.

Dacă nu-ţi fură aprecierea cu frumuseţi ale naturii (ce? pădurile firave de plopi?), peisagistice, adică, Ungaria te seduce sigur folosindu-se cu pricepere şi de femeile ei absolut superbe. Acestea, plus ambiţia drăcească/pozitivă a acestei rase şi orientarea către avânt tehnologic îi fac să pară de neajuns din urmă. Şi sunt doar 10 milioane!

Ca să sar peste alte amănunte obositoare, trebuie să mărturisesc, apropierea de Budapesta îmi dă mereu acea senzaţie de Matcă, de acasă, deşi, paradoxal, îi resimt acut şi străinătatea. E imposibil să nu te simţi atras de ea, deîndată ce îi zăreşti trupul de târfă leneşă, tolănit pe colinele acelea aspre, încinsă neglijent la mijloc cu apa Dunării. Vibrez şi cânt în sine-mi, nu-mi dau seama ce, dar cânt cu toţi muşchii încordaţi, răsuflând greoi, o melodie de dragoste fără speranţă. Apoi, intrând în ea, nu fac altceva decât să absorb vizual stiluri arhitecturale, piese de viaţă închipuite sau trăite, privind oamenii de pe stradă. Ameţesc de bunăvoie, lăsându-mă în seama curbelor art nouveau-lui importat din lumea germană, atât de specific acestei părţi de Europă, adică spaţiului bătrânului Imperiu habsburgic (http://www.answers.com/topic/art-nouveau).

Va urma

File de jurnal

Luci | 27 Februarie 2007 | 84160.14 | Tags: | 20 Comentarii 

Începând din această săptămână o sa vă prezint în EXCLUSIVITATE pe acest blog un serial intitulat “File de jurnal”, episodul pilot va debuta astăzi.
Hai să vă spun în câteva rânduri ce va conţine acest serial. În urmă cu câteva săptămâni aţi citit de retragerea cmd. G din Underground după o perioadă de 23 de ani petrecuţi în lumea anti-teroristă. Ei bine, G s-a întors şi doreşte să înfiinţeze o agenţie de spionaj proprie. O să citiţi despre misunile comandantului şi a echipei lui, prezentate într-un stil aparte, veţi vedea…
În acest prim episod, cmd. G transmite un mail tuturor celor ce ar dori sa facă parte din noua Organizaţie. Gata cu introducerea…

Cmd. G la capatul celălalt al tastaturii. M-am întors în afaceri după retragerea din Underground. În această perioadă de inactivitate am fost plecat într-o vacanţă împreună cu Miky, am vrut să scap o vreme de lumea agitată…
O să infiinţez o agenţie de spionaj intitulată Green-spy (am vrut să cumpăr licenţa organizaţiei Tiq, organizaţie înfiinţată de mine în 24.03.2006 însă cei din Underground Secret Organization nu au fost de acord să-mi vândă numele). Activităţile acestei agenţii sunt multiple, de la cazuri de urmărire a oamenilor simplii până la recuperarea secretelor de stat, va fi o mică organizaţie secretă. În următoarele 10 zile îmi voi forma echipa. Ne vom lansa pe 12 martie. Va fi o petrecere în New York, acolo va fi sediul central. În acest an sper să ne extindem în 5 oraşe ale lumii.
Pâna acum am “transferat” în echipă pe col. Izvoreanu, fost membru în SPPD şi SIECFM, pe detectiv Mirr fosta membra Tiq, pe detectiv Bob, fostul colaborator al WWT, Security Warning şi DeeP. De asemenea am reuşit să-l conving pe Mark`OH să mi se alăture, acest personaj s-a retras din Underground în 11.01.2005 fiind unul dintre cei mai buni oameni. Condiţia lui să intre în Organizţie a fost ca numele său de cod să fie Marc`o, condiţie acceptată. I-am facut o ofertă lui Laura Palmer dar m-a refuzat, a spus ca nu poate părăsi Undergroundul, că mai are multe de învăţat şi că vom ţine legătura. De asemenea din Organizaţie mai face parte si Miky, fosta membră WWT şi Security Warning şi fost vicepreşredinte SPPD.
De asemenea, se lucrează şi la Dosarul pentru licenţa Yeti pe care o să îl depun la sfârşitul lunii martie…
Acesta este un mail pe care îl trimit tuturor celor ce aş dori să facă parte din echipă. Ai timp să răspunzi în 10 zile de la data primirii acestui mesaj. În caz că nu primesc în termen de 10 zile nici un răspuns îl consider ca negativ. Eu sper să fie pozitiv…
Nume de cod: B1807

Dicţionar
DeeP – organizaţie secretă Underground, subdiviziune a ST 16, infiinţată in 03.05.2005, sediul central este la Amsterdam
Laura Palmer – comandant, membră WWT, preşedinte SPPD, vicepreşedinte Tiq, colaborator Security Warning, este o figură de marcă a Underground-ului.
Miki Miky – fosta membră WWT, fost vicepreşedinte SPPD, fostă membră Security Warning retrasă din lumea Underground in 11.01.2005. Este soţia cmd. G
Security Warning – organizaţie secretă Underground cu sediul la New York s-a infiinţat in 27.08.1986
S.I.E.C.F.M. – Serviciul International Efracţie si Crimă Fără Motiv, organizaţie secretă Underground infiinţată în 12.12.2001 in Bucureşti.
S.P.P.D. – organizaţie secretă Underground ce s-a infiinţat la New York la data de 10.05.1992.
ST 16 – organizaţie secretă Underground infiinţată în 26.07.2004 în Duisburg. Numele complet e Sex Teen 16. Principala activitate a organizaţiei reprezintă cazurile bazate pe revoluţii sexuale şi violuri nefondate sau sexul între minorii de aceeiaşi vârste şi mai ales a celor fără buletin/carte de identitate
Tiq – organizaţie secretă Underground infiinţată de cmd. G în 24.03.2006, avand sediul la Arad. Numele complet este Terrorism in quarantine
WWT – cea mai importantă şi mai mare Organizaţie secretă Underground, s-a înfiinţat în New York în 14.10.1969

Ah, era să uit: orice asemănare cu realitatea este pur întâmplătoare…

#S.T.Î.L.P.U. 2007

Locutus

Claudiu | 23 Februarie 2007 | 84148.87 | Tags: , | Comentează 

Haha, între un viitor preşedinte american femeie şi unul al cărui nume rimează cu Irak şi Osama (how ironic is that?!), Starlog a ales pe cine susţine:
Locutus for president!

EVE Online

Claudiu | 23 Februarie 2007 | 84148.59 | Tags: , , | 12 Comentarii 

Decis să ingor orice sfat a lui Cătălin, care recomanda cu căldură să nu mă apuc de MMORPG-uri, am inceput să joc (din nou) EVE Online. Şi de data asta intenţionez să depăşesc perioada de trial, mai ales că acum am net de calitate (da, tot de la Cibernet, după ce au băgat cablurile în interiorul blocului, netul se mişcă excelent) plus că am în sfârşit şi un calculator decent, pe care EVE rulează impecabil. Iar după două sesiuni simultane plus slujba permanentă, un MMROPG te rupe complet de realitate, în sensul (incă) bun al cuvântului.

Am început cu MU Online. Leveling is so boring. O grafică ceva mai buna avea KAL Online, dar la fel de plictisitor. Apoi, am găsit la diverta WoW, 80.000 un DVD care conţinea 14 zile demo. Foarte frustrant, şi-a adus update-uri în cinci rânduri, o zi am pierdut-o aşteptând, crezând că fiecare download e ultimul. Grafica nu m-a dat pe spate, iar dacă ies din sat, devine frustrant, novice fiind, să o încasez de la paianjeni de level ?? (aşa scria, “??”). Mi-a fost recomandat Lineage II, însă clientul are câţiva giga buni, iar prin FilePlanet, după jumate de zi cu 5KB/s s-a înterupt. Aş mai fi fost curios pe GuildWars, dar nu are trial şi nici nu sunt dispus să dau peste un milion doar din curiozitate. Mai ales când exista EVE.

EVE ar putea fi tot ce îmi doresc de la un MMORPG: spaţiu vast, diversitate, nave spaţiale, piu-piu printre asteroizi. Are câteva părţi plictisitoare (salturile, mineritul) dar măcar în acest timp pot să mai şi mănânc sau să mai ba o tură în maşina de spălat. Până să ajung la un PvP interesant, trebuie să îmi strâng nişte bani din minerit. Pentru a mineri eficient, trebie să am anumite scule, pentru care am nevoie de skill-uri. Pentru a învăţa cât mai repede aceste skill-uri, trebuie să învăţ skill-urile de bază.
Aşa că, înarmat cu Ghidul Minerului (use Google) şi nişte tutoriale, am pornit să îmi fac un nume prin Galaxie. Că e numai una, dar vastă. Producătorii susţin că au cel mai vast univers. Nu-i contrazic, dar dacă îţi ia atât de mult timp să ajungi de la un punct la altul, cred şi eu că e vast. M-am întâlnit cu un clujean, care întâplător făcea parte din aceiaşi corporaţie, în condiţiile în care în joc sunt simultan conectaţi în jur de 15.000 – 20.000 de persoane.
Aseară, cu căştile pe urechi şi cu TeamSpeak-ul instalat, am luat parte la o operaţiune de minerit cu încă doi jucători, de pe urma careia m-am ales cu un câştig frumuşel. Până acum am întâlnit numai oameni de treabă care fac viaţa mai uşoară noilor veniţi.
Dacă mai sun români care joacă (sau au jucat) EVE şi citesc acest mesaj, un feedback ar fi interesant :)

Screenshots, here.

Planet of the Apes

Claudiu | 23 Februarie 2007 | 84148.46 | Tags: | Comentează 

O superbă ştire de pe Slashdot, alături de câteva comentarii delicioase:

Chimps Found Making Own Weapons to Hunt for Food

“The Washington Post has an article involving chimps and weapons. Apparently, there have been direct observations of chimps in the west African savannah modifying sticks to create spears. They then use these spears to kill small mammals and eat them. It is the first time that an animal other than a human has been directly observed in crafting a weapon for the purpose of hunting or killing.”

(Cateva) comentarii:

Now that there’s reliable intelligence indicating that the chimps in Senegal are building weapons, an US led invasion should not be far.

Yes, obviously they learned it from somewhere else just as most people. You think humans are the only ones on the planet who know how to google?

First this: Evidence of Chimp Developing “Spoken” Language [slashdot.org], then this: Chimps Use Tool Kit [slashdot.org], and now Chimps Found Making Own Weapons to Hunt for Food. I’m telling you, we gotta get off this rock soon.

Chimp 1: This one is fatty and full of cholesterol
Chimp 2: Mmm… bacon!

Another group of chimps was observed to be enriching uranium, but they claimed it was for peaceful purposes.

As soon as Bush finds out…
…he’ll have some army uniforms tailored for them and have them join the ‘surge’ in Iraq.

Lansare, intraţi de citiţi

Claudiu | 22 Februarie 2007 | 84146.01 | | 21 Comentarii 

Bogdan mă roagă să-i fac o scurtă introducere pe blogul nostru.  Zis şi făcut. Linişte, vă rog să-l citim pe Bogdan:

Urăsc ziua de luni şi alea 5 de după ea

Şi mă trezesc eu dimineaţa devreme, ca după un mileniu de concediu (au fost numai 5 zile, for the record şi pentru dreptţiitorii de statistici). Plumbul odihnei, ca să fiu bacovian în exprimare, apasă greu asupra omului muncii din mine, care trebuie să se trezească şi să facă bani pe care să-i sparga mai apoi în toate scopurile omeneste închipuibile, dar nu ăsta este scopul acestui text, dacă el chiar are un scop. De fapt, dacă autorul e Dumnezeul textului şi nu e condus de nimic, nici măcar de personaje (cum mă învăţa cineva la o facultate pe care n-am terminat-o), atunci se cheama că eu sunt şefu’ pe-aici şi cum n-am nici măcar personaje, iată că am reuşit să devin autorul unei fraze inutile şi, spre marele meu merit creativ, fără sens…Revenind, ajung şi la birou, gândindu-mă cât de tare o să urăsc momentul când intru pe uşă. Surpriza e că nu e nicio surpriză – mă simt ca dracu’ şi nu ştiu cum să fac vremea să treacă mai repede. Din păcate,  timpul câştigă bătălia cu mine şi îmi dă semne că e idem cu vremea de afară – îngheţat.  Mă pun la calculator, că doar o să fac ceva, dar nu fac, ci stau şi ascult discuţiile celor care mă înconjoară, pline de sens pentru ei, pline de nimic pentru mine. Cum dracu’ te poţi gândi într-o permanenţă ameţitoare numai la cum o să îţi construieşti casă şi la copil? Atâta ambiţie, de mă ia cu greaţă. Eu nu am ambiţii, da? Nu vreau copii, nu vreau familie, nu vreau să fac nimic, nu vreau să lucrez şi nu vreau să evoluez. Vreau să stau în tâmpenia mea confortabilă! Ce e aşa de deranjant în asta? Ce e agasant în faptul că nu îmi doresc casă mare şi proaspăt zugrăvită (da, mie îmi place la bloc, kill me!), cu maşină în faţă (urăsc să conduc) şi cu nişte prunci atâta de urlători încât să mă gândesc în permanenţă dacă-s ai mei. Vreau liniştea mea tembelă şi libertatea de a mă complace în lipsa mea de progres. Cer prea mult? Şi ca să mă întorc la munca de la care am pornit (deşi consider că am evidenţiat arhisuficient de bine că nu vreau), o să închei citându-l pe Wilde  „Hard work is simply the refuge of people who have nothing whatever to do.” – Get something to do! Now! , îmi permit să adaug.  

Apophis

Claudiu | 21 Februarie 2007 | 84143.2 | Tags: , | 18 Comentarii 

Treaba e serioasă, dacă ONU consideră ca trebuie sa intervină. Din cate ştiu, este prima dată când ne aflăm într-o astfel de siatuaţie, gen Armaggedon. Mai comentează acum cineva despre “inutilitatea” fondurilor destinate cercetării spaţiului comsic? Parcă acum caâteva săptămâni au fost pe blog nişte discuţii de acest fel.
Părerea mea? Fucking nuke it! Nu cred că suntem în stare să contruim în timp util nave care să îl tracteze (grapling hook? tractor beam? să fim serioşi, trebuie să socotim şi posibilitatea ca nava să se strice pe drum), sau să ridicăm pe orbită o masă suficent de mare pentru a-l impresiona printr-un impact.
Partea bună, din câte am înteles, este că nu va pune în pericol omenirea, doar regiunea în care va cădea. Dacă asta poate fi numită o veste bună.
Numele asteroidului este 99942 Apophis. Daca ne uităm invers, este 666 :D. Iar ultimele doua cifre sunt 42.
Don’t panic? Yeah, right.

Update: După ce am citit mai atent articolul de pe Wikipedia, se pare că şansele de impact sunt foarte mici. Totuşi, ONU vrea să fie sigur şi sun, se pare, determinaţi să îi modifice traiectoria.  Wikiepdia nu este însă the ultimate information source iar estimările despre şansele de impact variază de la lună la lună, aşa ca problema este departe de a fi rezolvată.

Planet Starlog

Radu | 20 Februarie 2007 | 84139.92 | Tags: | 4 Comentarii 

V-aţi plictisit de certurile “în familie” de la noi de pe blog? Nici o problemă, începând de astăzi avem şi un feed aggregator, să aveţi şi alte ţinte pentru flame-uri. Aştept comentariile voastre cu ce bloguri să mai adaug.

Planet Starlog

Next Page →