Full House

Claudiu | 22 Mai 2006 | 83387.87 | publicat în Starlog | Tags: , Comentează 

Ultima saptamana a fost plina de evenimente. O sa incerc sa le ingramadesc in acest post, cu riscul de a dimininua semnificatia fiecaruia din el.

Sa incep cu Lola. Marti, miercuri si joi, un inginer de la Perkin-Elmer (de origine poloneza) a fost si ne-a calibrat si pus in functiune minunatia de Elan DRC II, ca instalarea propriu-zisa a avut loc cu aproximativ o luna in urma. A durat trei zile, cate 12 ore pe zi, si cu toate astea tot nu functioneaza la capacitate maxima, din pricina unei defectiuni la HPLC, insa partea legata de Elan este OK. Vineri dimineata Lola a fost numai a noastra si ne-am putut juca in voie cu ea. Tot vineri am plecat spre Oradea. Nici nu am ajuns bine, nici nu mi-am dat jos bagajul din spate ca Crist ne-a si dus la karting. Asta era unul din obiectivele acestui week-end, dar nu spera sa se intample atat de repede. Asadar, m-am trezit in fata unor costume asa-zise ale lui Schumacher, o casca pe cap si un scurt instructaj de protectie in timpul cursei. Cu casca si acel costum, incercand sa ma inghesui in kart si apasand pedala de acceleratie m-am simtit cel mai aproapre de un pilot de Formula 1 decat o sa am vreodata ocazia. Circuitul (in-door) a fost construit destul de inteligent: o linie dreapta in care la primele parcurgeri simteam cu adrenalina se varsa in vene si simteam nevoia de a urla, o curba larga, un pod, cateva curbe stramte, adica cam de toate. M-am oprit in cauciucuri de doua ori, pana m-am obisnuit cu volanul si pedalele (mai tarziu am facut si un tet-a-que), Cristi m-a intrecut de 3 ori, dar m-am simtit EXTRAORDINAR. A fost prima mea experienta cu volanul in mana, primii G simtiti in curbe, o experienta unica. Ziua de vieneri a fost extrem de plina: dimineata fiorii dati de manuierea unei scule de top, seara in kart, cu mai multa adrenalina in vene decat sange… Nu se putea mai bine.

Sambata am fost la Baile Felix. Taximetristii din Oradea sunt extrem de amabili, fata de istericii din Timisoara. Un drum pana la Felix, 15.000 de caciula, 5 persoane, intr-o Dacie. La intoarcere, 50.000 de la Felix pana la Lotus, la intrarea in Oradea, preturi rezonabile, plus conversatii joviale cu soferul. Apa termala a fost adanca si calda, soarele ne-a prajit umerii (am simtit asta duminica, cand am luat rucsacul in spate), desi in prima parte a zile niste nori si stropi de ploaie au incercat sa ne strice ziua, soarele si-a facut datoria pana la urma.

Eurovision, sambata seara. Cu doua pizze Life de la Oituz, din care ne-am infruptat 3 guri (nota 8.5 as putea spune, foarte bune, dar cu o chestie verde dubioasa cu gust marin la mijloc, deloc inspirata) am urmarit tot spectacolul. Prost sistem de votare. In primul rand, nu inteleg de ce nu se dau 11 si 9 puncte? In al doile rand, slavii ortodocsi s-au votat intre ei, aducand Bosnia-Hertegovina pe 3, fostele componenete URSS nu au uitat de Rusia mama si au aruncat-o pe 2 (desi nu este un loc tocmai nemeritat), toti scandinavii au votat monstrii din Finlanda, care au si castigat. Acum am si eu o obiectie: nu ca ar fi avut o melodie proasta, dar nu cred ca se potriveau cu atmosfera Eurovisionului. Reactia spectatorilor a spus multe. Doua lucruri pe care le mai tin minte: reprezentatii Lituaniei au avut o melodie neconventionala (care avea urmatoarele versuri: “We are the winners / of Eurovision / vote for the winners” si atat) si gluma Poloniei care au anuntat ca isi dau lor 12 puncte. In rest, capsunarii din Spania si ceilalti romani care au acces la un telefn de prin Italia si alte tari si-au facut datoria si ne-au adus pe 4, desi nu sunt fan Treistariu, macar melodia lui suna a Eurovision. In fine, am acordat prea mult spatiu acestui subiect.

Merita mentionat ca desi initial Bia nu a vrut sa incerce kartul, sambata a cedat insistentelor mele si am avut onoarea sa o am in pista drept concurent. S-a si accidentat, ramanand cu o julitura la glezna dupa un contact mai dur cu cauciucurile de pe margine, insa apoi a fost atat de precauta incat am depasit-o cu 5 ture (nu e ceva cu care sa ma laud, just saying).

Acum e duminica seara spre luni. In urma weekendului am ramas cu un spate si umeri arsi de soare, febra musculara la incheieturile palmelor si bataturi la degete de la volanul kartului, durere la muschii gatului de la curbe+casca, o reactie alergica recidivista cauzata de primavara, o gaura in buget, dar am experimentat doze enorme de adrenalina si o companie placuta, care face ca weekendul si cele trei zile dinaintea lui sa fie un sir de sase de exceptie, chiar unice.

Go Kimi!

Comentarii

Comentează