Powershell. Go M$!

Foarte draguta aceasta noua unealta de la Microsoft. In sfarsit, atunci cand dau, in graba, un ‘ls’ nu imi mai spune ca nu il recunoaste ci imi afiseaza frumos rezultatul vechii comenzi ‘dir’ care mai este inca activa. Insa ‘cd..’ refuza sa imi faca ‘cd ..’, mare pacat, dar de data asta cred ca se pot seta alias-uri. Da, Powershell este un inlocuitor pentru handicapatul cmd.exe, insa pentru rularea lui aveti nevoie de .NET Framework 2.0. Un foarte mare pas in directia consolei de linux, insa Powershell de la Microsoft are un mare minus: nu are taburi. O consola creata special pentru XP, deci un mediu grafic, acest lucru este o mare scapare. Am asteptat ani pentru o consola decenta, am asteptat ani pentru tab-uri la IE, mai trebuie sa mai asteptam cativa ani pentru taburi la consola. Si, stupoare, se spune ca nu va fi inclusa in Vista… Atunci eu ma tot intreb, ce anume va avea Vista in plus fata de Xp, in afara de Aero? Consola decenta nu, WinFS nu, securitate sporita se pare ca nu… Ah, da, era sa uit, Vista va avea Internet Explorer 7, uau. Acum cand Slackware 11 (cu kernel 2.6 si automount! ) si Ubuntu stau sa apara, cand toata lumea se chinuie sa impinga xgl intr-o distributie, cand in sfarsit mi-a mers suspend-ul din Fedora Core 5… Ne asteapta vremuri interesante…
(Later: omg, Powershell consuma 27M din RAM…)

A blog-a

Cred ca multa lume intelege gresit blog-ingul. Sau cel putin acest site. Toata lumea crede ca un blogger are pretentii filosofico-jurnalistice si incearca, printr-un snobism (cat imi place cuvantul asta) accentuat, sa se faca auzit. Nimic mai gresit. Cel putin acest blog nu are astfel de pretentii. Aici nu se gasesc articole de un grad ridicat de cultura, aici nu se gasesc meditatii filosofice de calitate. Blog-ul este un loc pe net unde fiecare isi poate spune parerea cu privire la anumite evenimente traite sau auzite, trairi sau scurte lucrari (exemplul lui Stefan). Nu vad de ce blog-erii sunt imediat catalogati drept snobi sau jurnalisti-intre-prieteni, vorba unui cunoscut. Scopul unic al acestui blog este acela de a usura comunicarea dintre prieteni, raspanditi care incotro (avem contributii din Cluj, Timisoara, Arad, etc). Este, daca vrei, un fel de Ineu.tk v2.0 (daca imi permite Catalin). Pentru mine, acest blog este pe langa asta, un jurnal, in care notez diverse evenimente sau actiuni, bucurii sau nemultumiri. Suntem snobi daca notam undeva aceste lucruri, si le lasam comentate de oricine, pentru a avea un dialog cu oameni care gandesc la fel (sau nu) cu noi? Blog-ul e o moda, asa cum a fost webdesignula cum cativa ani, sau telefonia mobila, etc. Este o moda care ajuta la comunicare, mai mult decat site-urile statice. Si pentru ca a avea un blog in zilele astea este mai usor decat oricand, mult mai usor decat a avea un homepage acum 5 ani, se trezesc tot felul de indivizi sa isi dea cu parerea si sa catalogheze, sa judece. Vorba aia, la fotbal, politica si internet, ne pricepem toti…
Voi de ce aveti blog?

Migrarea (catre) web

Sunt sigur ca majoritatea celor ‘conectati’ a remarcat deja migrarea a din ce in ce mai multe aplicatii catre mediul online.

• interfetele web pentru casutele de e-mail devin din ce in ce mai bogate in facilitati, incercand sa tina pasul cu facilitatiile oferite de serviciile de instant messenging (pe care mai nou le si integreaza) si voice-over-ip
• imaginile personale nu mai sunt trimise prietenilor pe CD sau e-mail, ci sunt postate pe Flickr sau Yahoo Images
• sunt din ce in ce mai la moda spatiile de stocare pe web (de la servicii gratuite gen Rapidshare pana la noul Amazon S3)
• managementul proiectelor se muta pe web
• clasicul Favorites e inlocuit de del.icio.us sau alte interfete de bookmarking online
• noutatile de pe site-urile care te intereseaza sunt ‘sindicate’ prin feed-uri
• apar sisteme web de editare cooperativa de documente, incepand de la deja arhicunoscuta Wikipedia, pana la sisteme personalizate de documentare software (vezi Trac) si unelte web de tip office ce permit contributii simultane in acelasi document
• time-management public si privat (inclusiv recentul Google Calendar ce promite integrare cu Gmail si poate Gtalk)
• home pages puternic personalizate (Netvibes, Pageflakes etc) si
• mai toata lumea are mai nou blog (la fel de usor de pornit, fie ca e o simpla pagina pe Yahoo 360 sau un WordPress instalat pe serverul personal).

Cu adevarat o renastere a web-ului, care isi descopera latura interactivo-sociala, generic apelata cu buzzword-ul Web 2.0.

Nu voi incepe o analiza a fenomenului, ci voi incerca sa subscriu initiativei doamnei Holotescu si va voi intreba in ce masura s-a mutat viata voastra pe sarma, atat de-a lungul timpului, cat si in ultimul an.

Fragment literar

Moartea umbla desculta prin oras. Este prezenta in toate colturile. Tinerii isi bat joc de ea si cred ca de fapt traiesc in scolile lor imbatranite de ploile noptii. Ce disperare simt in aceste momente! Ei au construit giganti de fier si forta. Sunt singur inconjurat de toti acesti giganti care vin spre mine si carora nu le pot face nimic. Ei sunt de fier, dar eu sunt din oase si indoieli. Sunt asa de siguri pe ei si vor mereu raspunsuri, solutii. Eu nu sunt sigur de nimic, am doar intrebari, iar uneori niste tentative de raspunsuri. De multe ori nu sunt sigur ca ei exista in afara constiintei mele. Daca toti sunt doar in imaginatia mea, daca nu sunt decat niste forme de “alter-ego” ai mei, niste forme mutilate de zapada? Daca am murit si acum sunt in infern, iar Divinitatea s-a hotarat sa ma pedepseasca impunandu-mi o lume care nu exista in contrapartida unor pacate de care nu imi pot aduce aminte. De ce nu imi pot aminti de ele?

Totul e moarte,lipsa de ceva sau de cineva. Barbatii si femeiile nu cred in nimic, nu au nici o idee. Repeta fraze intr-un mecanism inuman, dur si rece. Un gigant cu aripi. Au construit un zid de piatra si foc. Nu pot trece de acest zid si gigantii se apropie. Pericolul se apropie de mine si simt o greutate imensa in picioare. Nu mai pot sa fug. Probabil ca mi-au ramas tipetele.

Imi aduc aminte de “les bruits”(1) din Racine. Atat de groaznice zgomote ca si cum nu ar trebui sa fie auzite de oameni ci de diavoli.

(1) – zgomote in franceza
(2) – e vorba de o scena introductiva din piesa de teatru

“Iphigena”de J.Racine”

Fragmentul reprezinta o traducere proprie din spaniola. Sunt curios ca ce cred altii despre el (desigur nu depre modul de traducere). Vi se pare un text reusit, adica are ceva substanta artisica, va duce cu gandul la ceva, ati simtit vreodata starea in care se afla personajul etc. sau e ceva bun de aruncat la gunoi?

Pizza testing

Am incercat si eu doua firme care licreaza pizza la domiciliu si sunt nemultumit de ambele. In Pagini Aurii mai sunt vreo 2 sau 3 firme, trebuie sa le incerc si pe alea, ca astea primele m-au dezamagit. Sa le luam pe rand:

Elite Pizza: la telefon, o doamna amabila. Pizza guy ok, dar marfa ca atare de slaba calitate si scumpa. Adica am cerut cu de toate (mai putin extravagante de genul peste sau porumb) dar eu nu am gasit nici urma de ciuperca sau suc de rosii. Si cam scumpa.

Mama Mia: la telefon, un domn grabit. Sa vorbesc eu mai tare, ca el nu aude (fiind zgomot la el in fundal). Il intreb ce oferta are, apoi tot asa, una cu de toate. Imi spune ca se numeste nu-stiu-cum (nu am retinut denumirea). Pretul a fost ok (desi nu stiu exact ce sortiment am platit si nici nu am avut cum sa verific), dar aluatul cam necopt rau de tot pe margini. Si la fel, nici urma de suc de rosii. Come on people… Ah, si a trebuit sa cobor eu din apartament, sa intru la un birt sa sa schimb niste bani, ca delivery boy nu avea marunti. Adica sa fii delivery boy si sa nu vii cu bani marunti la tine, astepant sa aiba clientul.

Trebuie sa spun neaparat ca nici una din cele doua firma nu mi-au lasat un numar de telefon, un pliant cu oferta lor, etc. Atat la Arad cat si la Timisoara, experienta mea cu pizza home deliveery a fost una placuta (pizza cu multe chestii, preturi ok, pliante colorate in interior). Stie cineva un astfel de serviciu si in Cluj?

Later: Am incercat si Marty Caffe. Cel putin aici se simte un aer de profesionisti. Site-ul este bine pus la punct (pentru o cafenea) se pot efectua comenzi online, dar _numai_ online, adica telefonic nu (?!). Mancarea buna, desi oferta de pizza este redusa, la cateva sortimente anemice. Adica, prin pizza eu inteleg: suc de rosii, ciuperci, sunca/salam, cascaval, masline. No bloody fish, vegetarian or corn. Ei bine, la Marty nu a gasit exact ce am vrut, dar a fost buna cum a fost. Delivery boy vine cu taxiul (pe care trebuie sa il platesc eu daca am comanda sub 20 lei) dar e imbracat frumos, in uniforma lor, si are o geanta rosie frumoasa, pe care am crezut ca mi-o lasa mie, ca obiect promotinal
Preturile sunt decente, putin mai ridicate, dar calitatea este pe masura (fata de celelalte doua firme). Asa ca, pana la proba contrarie, recomand clujenilor Marty Caffe.
Note finale: Elite Pizza: 5.5, Mamma Mia: 4.0, Marty Caffe: 8.0

Update: aici.

Ragle Gumm

Lem spunea despre K. Dick ca este singurul american care scrie SF adevarat (sau cam asa ceva, nu imi mai amintesc exact). Fara mare efort, temele preferate ale lui K. Dick pot fi regasite in expresiile moderne ale SF-ului: Matrix, The Truman Show, Big Brother, toate acestea sunt in mod clar amprenta bolnavului K.Dick asupra prezentului (un prezent nu foarte sanatos).
Interesant de urmarit in cartile sale este imaginea pe care el o are despre viitor. Fiind scrise in anii ’60, cartile prezinta acesti ani ’60 ca parte din trecut, actiunea petrecandu-se in prezentul nostru, dar viitorul lui. La fel ca in Star Trek, este interesant de vazut cum oamenii de acum jumatate de veac isi imaginau viitorul lor, prezentul nostru. Parafrazand un comentariu de pe Slashdot, “E anul 2006, unde este masina mea zburatoare?…”.
Dar cine stie.. Poate K.Dick nu a fost un scriitor de SF, poate ca timpul pe care il percepem nu este de fapt timpul nostru real, poate ca exista masini zburatoare contemporane cu mine, insa eu, Ragle Gumm, nu pot sa mi le amintesc si nu am voie sa le vad, pentru ca am o alta misiune, mult mai importanta…
Iata si un clasament pur subiectiv:
1.Ubikentru primele 30 de pagini plictisitoare, pentru degradarea universului impotriva sagetii timpului, pentru concluzia zguduitoare. Ramane cea mai buna carte de SF pe care am citit-o vreodata.
2. Cele trei stigmate ale lui Palmer Eldritch: pentru mirosul de Ubik, pentru aceiasi descompunere, pentru Marte, pentru lumile iluzorii.
3. Timp dezarticulat: pentru Big Brother, pentru Luna, pentru prezentul si viitorul care vibreaza simultan, la cateva mile distanta.
4. Omul din castelul inalt: pentru ca nu am reusit sa o descifrez si nici sa ma bucur de ea.

Black Mesa

A venit dl. ministru, a plecat dl. ministru, nu ne-am intalnit
Funny thing, a venit mai repede decat era programat si a trebuie sa sune la interfon sa intre. Secretara, fara sa stie cine este la intrare, l-a intrebat cine e, si pe cine cauta. Eu zic ca e de bine, vede ca la noi securitatea e ridicata
Am gasit un superb site, www.rsc.org (Royal Society of Chemistry, insa la momentul scrierii acestui mesaj, site-ul este indisponibil). Sunt aici foarte multe articole stiintifice la liber. Cele mai noi (cred ca asta e criteriul) sunt doar pentru abonati, insa cred ca din ce am cautat, doar 10% au fost inaccesibile in acest mod, si oricum, de obicei lista de citatii este disponibila, deci accesul spre alte surse este usor .
Iar pentru domnii Scott Tanner si Baranov, am gasit niste lucrari geniale ale celor doi, sub forma de review si tutoriale. Excelent.
In legatura cu mx-host, se pare ca vineri am avut o mica pana, de trei minute, sesizata si raportata de Ionut. Eh, 3 minute pe zi nu e chiar gaura in cer.
Uneori Firefox ocupa peste 200MB din RAM. Foarte ciudat. Noroc ca uneori are de unde…
Am renuntat la xmms pentru un singur motiv: nu are ‘jump’. Si daca audacious ar avea crossfade intre melodii si global keys, ar fi si mai bine.
Oh,  era sa uit. Am citit articolul din National Geographic referitor la Cernobil. Clasic. Tipic. Cheesy. In loc sa accentueze faptul ca a fost vina celor care au operat centrala, cat mai ales a celor care au proiectat-o (nu degeaba vesticii -deci si Cernavoda- au domuri de beton care inconjoara reactorul) si normal ca la un incediu normal, acoperisul caldirii (o cladire obisnuita) a sarit in aer. La nici o centrala cu dom nu se poate intampla asa ceva. Americanii si englezii au avut fiecare cate un incident nuclear, insa totul a fost tinut sub control, findca instalatiile au fost proiectate cu cap.
Iar cu acesta ocazie, energia atomica a fost transformata in bau-bau: mesajul care a fost raspandint in lume dupa Cernobil a fost “Nuclear powa is bad” in loc de “Construiti mai atenti”.
Vrem, nu vrem, energia nucleara este singura care poate face fata si pe care o avem in resurse practic nelimitate. Si culmea, polueaza mai putin decat o centrala clasica, insa acest lucru nu este popularizat deloc.
Bineinteles ca este periculoasa, dar daca bagati degetel in priza, e la fel de periculos. Motorul unei masini contine piese care se rotesc la o viteza ametitoare si v-ar putea trece lejer prin tot craniul. Gazul metan/butan din butelii si de pe conducte este si el periculos, insa daca folosim cu girja aceste resurse, ele aduc mai mult bine decat rau.
E timpul sa nu ne mai fie atat de firca de energia atomica…
(Si totusi, in aceste zile, am citi zvnouri pe google news cum ca Bush s-ar gandi (?!?) sa atace instalatiile nucleare iraniene cu arme nucleare). Omul asta continua sa ma uimeasca. Cred ca e un fel de Becali la scara planetara, cu un tata celbru si acum cu butonul la buricul degetului sau… Macar cand Becali se plictiseste doneaza milione, ridica biserici si apare la OTV, insa Bush ataca state si face glume cu bombe atomice…
Probabil ca dupa Hiroshima, oamenii nu fac distinctie intre energe nucleara in scopuri pasnice si de razboi, probabil de aici atitudine de bau-bau a centralelor nucleare. Pacat.
South Park si-a revnit, ultimul episod este genial, fiind a doua parte a precedentului. Caracterele sunt din nou ele insele (in sfarsit, Cartman si-a revenit) si actiunea e in sfarsit cat de cat ok, fata de ultimele episoade.
De cand folosesc Opera in mod curent, am descoperit www.google.com/ig, foarte interesant. Oare cate servicii Google mai sunt de care nu stiu?… (si de goole bookmarks am aflat de curand)
Wordpress are un mod extrem de ciudat de a formata textul, mod care ma scoate din minti…
M-am decis sa nu sterg spam-ul din gmail, sa vad cat de mult poate sa se adune. Asa ca o sa tin un fel de evindeta.
Gmail Spam Count: 434.

BSD

Exista lucruri facute cu un anumit scop pe lumea asta. Iar scopul BSD-ului nu este desktopul. Dupa tentative nereusite cu FreeBSD (de OpenBSD si NetBSD nici nu m-am atins) am zis sa incerc si DesktopBSD si PC-BSD. Primul mi-a facut o impresie buna la inceput. Installerul grafic este placut, deloc complicat, a mers perfect. Fiind BSD, trebuie instalat neaparat pe o partitie primara. Nu m-a lasat sa imi aleg pachetele pe care sa le instalez (nici nu ma asteptam la asta), si le-a pus el pe toate (am optat pentru varianta pe DVD, fiind cu un numar mai mare de aplicatii), adica un progess bar lung, care a durat ceva vreme. Nu l-am lasat sa se atinga de sectorul de boot, grubconf din Slackware l-a detectat si am preferat sa nu las BSD-ul sa isi faca de cap in MBR ca am avut niste experiente nefericite in trecut. Buun, instalat, a bootat (fara ACPI, din cauza hardware-ului meu vechi, desi Linuxul nu face nazuri de felul asta) si a fost frumos sa am o unealta grafica pentru setat reteaua si montat partitii. Doar ca, stupoare, DesktopBSD refuza sa imi vada un FAT32 in jur de 170GB. Am pus o intrebare pe forum si mi s-a spus ca trebuie sa recompilez kernelul pentru ca sa vada partitii FAT mari. Ok, recompilarea kernelului pe BSD nu e un lucru recomndat incepatorilor, iar daca doream sa ma joc cu asa
ceva alegeam direct FreeBSD si era mult mai curat. Asa ca a, renuntat la DesktopBSD, din cauza ca pe acea partitie aveam grosul datelor.
PC-BSD s-a comportat mult mai prost. S-a instalt si el frumos, in mod grafic, insa nu a vrut sa booteze apoi. Dupa ce i-am pasat kernelului optiunea sa imi opreasca ACPI-ul (macar DesktopBSD avea un meniu din care sa aleg, si nu trebuia sa scriu parametrii criptici catre kernel, dupa care am cautat 15 minute pe Google), zicea ca nu imi gaseste shell-ul… Cat despre accelerare video pe ATI-ul meu, nici nu poate fi vorba, in nici-un BSD.
Am zis ca pana aici. Vrei BSD? Sfatul meu: incearca una din distributiile mainstream, gen FreeBSD sau celelalte doua pentru scopuri mai clar definite. Restu sunt jucarii, e drept, e multa munca in spatele lor, dar cred ca sunt o cauza pierduta: pur si simplu BSD-ul nu este un sistem de operare pentru desktop. Linuxul abia daca incepe sa isi in serios acest rol, si a avut mult de mers pana sa ajunga aici. Nu cred ca va mai dura mult pana cand vom vedea secretare si functionari publici folosind SuSE sau Ubuntu, insa cred ca eu unul voi incarunti pana cand acestia vor folosi un derivat al BSD-ului (in afara de MacOS). BSD is not dying, doar ca fiecare lucru trebuie folosit intr-un anumit scop.
Inca nu a aparut Slackware 11. Am de gand ca sa il pun pe un Reiser4, cu ajutorul acestui proiect. Ma gndesc sa il incerc mai intai pe 10.2 si daca sunt multumit, dupa ce apare Slack 11 si pachetul corespunzator de la reiser4, sa fac trecerea. Ext3 nu mi-a dat nici un motiv sa nu fiu multumit, insa tare sunt curios daca reiser4 e atat de rapid pe cum se lauda. De asemenea, cu Dropline as fi cu un pas mai aproape de xgl, desi nu am reusit nici cum (nici macar folosind noile drivere de la ATI, aparut ieri) sa activez accelerarea video. Insa nu ma las…
Mx-host sunt o firma serioasa (de la ei am atat domeniul, cat si noul hosting), cel putin asa au dovedit-o pana acum. Sunt prompti in raspunsul la ticket-uri si chiar tin cont de dorintele si interesele clientului. Iar preturile sunt chiar ok (nu este o reclama, pentru ca daca va fi de rau, voi scrie, insa pana acum numai de bine). Am aflat de ei de la Catalin, asa ca inca o boaba merge la el azi.
Gata, destul cu vorba azi, maine avem oaspete important la servici, ne viziteaza insusi secretarul de stat din cadrul Ministerului Educatiei si Cercetarii, dl. Anton Anton. O sa revin cu detalii.

Next Page →

Copyright © 2005-2009 Starlog (blorum ineuan) • Using Dropshadow original design by Brian Gardner • All you base are belong to us