Star Trek Into Darkness

Star Trek Into Darkness a fost, dacă îmi aduc bine aminte, doar al treilea film Star Trek pe care l-am văzut la cinema, după Generations și Star Trek-ul din 2009, so here comes another boiling hot quick review (spoiler free).

Versiunea scurtă: dacă despre Star Trek: A New Hope (2009) spuneam că nu este Star Trek, despre Into Darkness pot spune că este Star Trek, dar nu este Star Trek-ul meu.

Versiunea lungă. Un SF bun, am spus asta și data trecută. Din păcate am observat că mai nou, pentru mine, filmele bune sunt cele care mă fac să mă simt cel mai deștept din sală când înțeleg referințele din dialoguri sau situații. Mă distrează să aud replici reciclate, intercalate prin scene în care mai apare o navă cu numele Enterprise. Da, atât sunt de superficial.

Mă plângeam data trecută că nu avem dileme morale în film, ei bine, de data asta avem și așa ceva, așa că filmul probabil îndeplinește majoritatea criteriilor pentru a fi numit Star Trek. În plus, dilema afectează cursul evenimentelor, așa că nu este o simplă umplutură. Însă este un Star Trek făcut pentru o altă generație de spectatori, cu care eu nu sunt confortabil. Dacă Star Trek-ul meu inspira, noul Star Trek doar distrează. Este o diferență imensă. Nu îmi imaginez un copil sau un tânăr ieșind azi din cinematograf și visând la spațiu, ISS, rachete și astronauți, așa cum o făceam mulți dintre noi în duminicile anilor ’90. Enterprise nu mai este o navă care explorează spațiul, este una care caută răzbunare. Iar referințele, dacă nu sunt înțelese, reduce drastic savoarea, chiar dacă filmul este amuzant. Poate prea amuzant?

Chris Pine seamănă incredibil de bine, la mimică și gesturi, cu Shatner. Chris Pine este un Kirk reușit, dar pentru mine Kirk nu este căpitanul cu care am crescut, așa că nici un Kirk nu va reprezenta ce reprezintă Patrick Stewart și Picardul său.

Greu, dar am înțeles că nu va ma exista un Star Trek cu subiecte ca cel din The Inner Light, nu vor mai exista episoade cu suspansul generat de The Best of Both Worlds sau profunzimea din Chain of Command, nu va mai exista o Enterprise mai elegantă decât NCC-1701-D, oricâte lens-flare-uri și oricât de multe efecte 3D ar încerca Abrams să introducă în film. M-am consolat cu gândul că de acum înainte, cel mai bun Star Trek la care pot să sper va fi cel care folosește la maxim istoria bogată a universului din care face parte și care creează referințe întortocheate. Avem din plin așa ceva în Into Darkness, așa că filmul poate fi considerat, în această perspectivă, unul reușit.

Ce aș vrea au de la un Star Trek? Poate am îmbătrânit deja atât de mult încât nu m-ar mai satisface nimic. Dar probabil aș lăcrima dacă aș mai vedea o dată formele lui NCC 1701-D pe un ecran mare, proiecție digitală, pe un fundal cu multe stele, dar nu prea multe, apoi vocea lui Patrick Stewart, câteva cadre cu vechiul echipaj, un discurs despre principiile Federației și datoria unui ofițer al Flotei Stelare, un Data umanizat, o familie Riker fericită, chiar și un Wesley căpitan, venit în vizită. O misiune de explorare, de dragul vremurilor trecute, fără explozii, fără lacrimi, fără tovarăși pierduți pe drum, e lecție despre morală, o fărâmă care să inspire și un copil de 10 ani, dar și un om în toată firea.

Așa că mergeți la Into Darkness, dar nu uitați de popcorn, este un blockbuster reușit care ne aduce aminte de vremurile bune.

PS. Soulskill, de pe Slashdot, a spus de fapt ce tot încercam eu să îndrug aici:

As a long-time Trek fan, Star Trek: Into Darkness occupies a conflicted spot in my mind. At the most basic level, I went to a movie and really enjoyed it. I don’t regret the $10 I spent on it, and I suspect most people would feel the same. At the same time, I’m a bit troubled by the direction the franchise is taking. There are a whole generation of kids who are now growing up with a very different perception of Star Trek than I did. To them, it’s going to be just another Transformers-style action flick with no lasting importance. There’s none of the idealism, optimism, or broadmindedness that was inherent to classic Trek (…). I almost envy non-Trek-fans for not having to resolve the conflict of What Trek Is versus What Trek Isn’t. Bottom line: go see it.

Raspberry Pi: RISC OS

Am avut tot timpul plăcerea de a testa sisteme de operare cât mai exotice. Astăzi am pus RISC OS pe Raspberry Pi. Care nu e chiar atât de exotic, că RISC OS și ARM au o lungă poveste de dragoste. A bootat în mai puțin de 10 secunde, ceea ce este admirabil. Și cam atât. Interfața era una prăfuită, care probabil ar trebui să stârnească nostalgie. Dar cum nu am avut Archimedes și pentru mine a fost prima dată când am văzut un RISC OS, prima senzație a fost “1980 called, they want their operating system back”. Din câte am înțeles, marele atu al lui RISC OS este că vine cu un interpretor de BASIC. Interesant a fost că mi-a recunoscut monitorul și că a știut (nu din prima) rezoluția optimă. Poate că GUI-ul are niște concepte interesante, dar… e greu să folosesc RISC OS la ceva util în ziua de azi. Să zicem că dacă ar veni Apocalipsa și Raspberry Pi ar fi singurul calculator funcțional pe o rază de câțiva kilometri, probabil nu m-aș plictisi câteva luni de zile, dar în 2012 există lucruri mai utile de făcut chiar și cu un Raspberry Pi. WiFi prin USB nu merge iar tastatura o ia razna uneori. În afară de astea, sistemul este extrem de rapid, nu doar în comparație cu un Linux pe RPi, dar cam cu orice sistem de operare din zilele noastre. Cred că RISC OS rămâne o jucărie nostalgică pentru britanici care simt cam ceea ce simt eu când văd un emulator de Z80.

Raspberry Pi: Raspbmc

Primul item de pe listă a fost bifat, XBMC este instalat și utilizabil. Sunt destul de încântat de el, dar am și unele neplăceri. Cea mai mare nu cred că va putea fi remediată: viteza. Deși la partea video totul este impecabil, uneori trebuie să aștept secunde bune până când vreo acțiune selectată din meniu să își facă treaba, iar asta din cauza procesorului. Nu știu cât de mult va ajuta sau va strica un overclocking, dar cred că este iminent. a doua chestie este că nu am încă o telecomandă, dar probabil asta se va remedia în curând, așa că până atunci folosesc ditamai tableta pentru a comanda XBMC. Nu este o soluție prea elegantă, dar este mai comod decât cu tastatura. Chiar dacă mai cade conexiunea uneori, își revine ea.

Și acum părțile bune. Este pentru prima dată când folosesc XBMC și arată splendid. Tema default îmi este suficientă și destul de arătoasă. Meniurile sunt bine gândite, ușor de navigat, logice, nimic de reproșat aici. Bonus, pot activa un webserver chiar din XBMC din câtea click-uri, pot face un server FTP, instala clienți de torent sau chiar folosi XBMC ca AirPlay receiver, o chestie extrem de utilă când mai sunt scule Apple prin apropiere. Am instalat câteva plug-inuri video, pentru YouTube, TED și streamuri NASA și deși este puțin de săpat până a ajunge la conținut, se pot seta ca favorite, fiind astfel accesibile din vreo 3 mișcări. Numai de bine.

Am avut unele dileme cu semnalul audio/video. Inițial am folosit ieșirea analogică pentru sunet și audio. Rezoluția care ieșea însă prin RCA făcea ca meniul să arate destul de urât, chiar dacă partea de video era în regulă. Am schimbat video-ul pe HDMI-DVI pentru o imagine clară, dar nu auzeam nimic pe ieșirea de audio digitală. Din fericire, din setările XBMC, se poate selecta ca video-ul să iasă prin HDMI (digital) și sunetul prin analogic. Unii spun că nu e o soluție fericită pentru că sunetul este distorsionat de zgomot, dar nu am nici boxe atât de bune, nici urechi atât de fine încât să disting vreo problemă. Nu am de gând să ascult arii FLAC prin RPi, așa că soluția asta este optimă momentan: video prin HDMI-DVI și două boxe de PC pentru sunetul ieșit analogic, după setările corespunzătoare din XBMC.

Urmează să instalez Raspbian și apoi XBMC ca pachet. Asta pentru că îmi este mai comod să instalez și alte pachete în Raspian, parcă ar fi o soluție mai flexibilă. Și după această operațiune, trecem mai departe, la gaming. Din păcate, zilele astea nu am prea avut timp să mă ocup sau să-l folosesc cât aș fi dorit, dar vine weekend-ul.

Închei aici și fug să văd lansarea SpaceX/Dragon live pe NASA TV, la televizor.

Raspberry Pi, ziua întâi

Spuneam mai demult că am comandat un Raspberry Pi și că abia aștept să vină. Ei bine, am renunțat în cele din urmă la comandă, din varii motive, în ideea că-l voi achiziționa ulterior, după un update. Timpul a trecut și am uitat de el. Nu știu de ce, pentru că ieri, când l-am primit un cadou, m-am bucurat de parcă aș fi primit un CIP-04 acum 17 ani. Ok, poate de un CIP-04 mă bucuram mai mult acum 17 ani, dar oricum, fiind o surpriză, am fost destul de încântat de jucărie. Știu că nu rupe gura târgului cu performanțele tehnice, dar mă gândeam la câte aș putea face cu el, doar din distracție.

Am dat fuga până la Domo, să- mai iau accesorii. Am găsit un card Kingston de 32 GB (class 4) cu doar 69 lei, un preț atât de bun încât nu am îndrăznit să-mi iau două bucăți, de frică să nu fie ceva la mijloc, dar azi cred că-mi mai iau unul, e un preț prea bun pentru a nu profita (primul meu HDD avea 20 GB și m-a servit conștiincios ani buni). Mi-am luat și un convertor HDMI-DVI, pentru că acasă am aparatură din evul mediu și nici un monitor, din cele două, nu suportă HDMI. Ar mai trebui și un RCA-SCART împreună cu o mufă audio-RCA, cu prima ocazie, ca să fiu sigur că am acoperit tot intervalul. Am avut nevoie și de un card reader, pentru că, din nou, nu avea nici PC-ul, nici laptopul așa ceva și nu știu dacă puteam scrie imagini pe card folosind aparatul foto. Și pentru că eram în grabă și am uitat, mi-am comandat online un WiFi USB dongle, ar trebui să ajungă mâine, asta ca să pot pune Pi-ul în dormitor, conectat la TV. Până la urmă, accesoriile vor costa mai mult decât RPi-ul.

Am instalat Raspbian, probabil cea mai potrivită distribuție pentru el. Surprinzător, NetBSD se mișcă mai greu la capitolul versiuni pentru RPi, la fel și FreeBSD, dar să spunem că de la ei nu mă mir. Din ce am citit, ar merge, imagini există, dar încă nu e totul gata, așa că rămân la Raspbian. Am instalat rapid un server Apache și tighvncserver, apoi l-am configurat pentru accesul de la distanță (ssh, tightvnc), pentru a renunța la mouse și tastatură dedicată. Totul a mers ca pe roate, deși viteza nu este punctul forte la RPi-ului, deja mă gândesc la un mic overcloacking, din moment ce este oricum acoperit de garanție.

Plănuiesc să-mi mai cumpăr un card, pentru spațiu de manevră. În prima fază, aș vrea să fac vreo trei-patru chestii cu el, după cum urmează:

XBMC, din ce am citit e perfect pentru player și streaming media, merge și cu AirPlay, XBMC are module pentru YouTube și TED și există deja o distribuție de Linux special pentru RPi. Am încercat instalarea aseară, dar undeva, ceva nu a mers bine și a intrat într-o buclă de reset. Urmează o reinstalare cu mai multă răbdare. Perspectivele sunt bune, există o aplicație care transformă iPad-ul în telecomandă pentru XBMC, abia aștept să văd cum funcționează;
Webserver, poate un nginx, ca să văd despre ce e vorba, mai ales că urmează să fie default în OpenBSD. Cu atât mai mult cu cât Tomato, firmware-ul de pe router, știe de noip.com la DDNS (cel oficial nu știa), așa că lucrurile se simplifică considerabil, deși din ce am citit, nu prea poate duce Apache+PHP+MySQL fără să gâfâie;
Minecraft server, pare destul de simplu și îmi place să știu că am o lume Minecraft persistentă undeva, chiar dacă intru rar, sau, cine știe, mi se re-trezește interesul;
Emulator SNES, după cum povesteam cu altă oaczie.

Acum, ideal ar fi să fie toate cele de mai sus pe un singur card, toate accesibile oricând. Nu știu însă cât de viabilă e situația asta, dar le voi lua pe rând. Prima dată, XBMC.

Senzaționalism

Hotnews vs. Nature sau despre senzaționalism în jurnalismul pseudoștiințific.

Discutăm evenimentul dimineață de la 07:00 pe IRC, Freenode, #s&t.

Statul de drept

Sunt departe de țară. N-am urmărit prea atent recentele evoluții politice, iar când am făcut-o, a fost prin intermediul FAZ, DW, The Guardian și The Economist, mai degrabă decât îndrăznind să răscolesc în latrina în care se bălăcărește majoritatea presei din România.

De aici observația detașată a abuzurilor legislative și constituționale ale actualei conduceri în scurta perioadă de guvernare ia locul dezbaterilor tabloidice despre cine a furat și cine a mințit mai mult. Cuvinte grele ca ”autocrație” si ”putinizare” sunt invocate. Credibilitatea internațională a României este în acest moment la pământ, declarațiile ipocrit împăciuitoare ale premierului plagiator sunt întâmpinate cu legitimă neîncredere. Raportul pe Justiție al Comisiei Europene condamnă explicit măsurile actualului guvern, cere corectarea urgentă a acestora și promite intensificarea monitorizării, urmată de un nou raport anticipat înainte de sfârșitul anului, cu jumătate de an mai devreme decât pentru bulgari.

Votul din acest weekend nu înseamnă mai nimic pentru Europa (unde oricum momentan sunt mult mai importante problemele Greciei, Spaniei sau Italiei). Măsurile care trebuie luate în ceea ce privește reabilitarea instituțiilor democratice vor trebui să fie mult mai energice, asumate de clasa politică și susținute de societate, pericolul unei noi deraieri (indiferent din care parte a baricadei) fiind în continuare amenințător, iar așteptările vor fi evident mai stricte. Ca de obicei, în urma tevaturii cel mai mult vor avea de pierdut românii de rând, în special cei săraci și ineducați, pentru că cei capabili, care pot produce valoare, au plecat sau continuă să plece.

Good guy Google

This is a reminder that your one-year Google Storage plan is set to automatically renew in 30 days.

Since you purchased this plan before April 24, 2012 – the date we updated our Google Storage plans – and have set your plan to automatically renew, you can keep your current plan. Decide whether you want to keep your current plan, purchase a new plan, or downgrade to free storage.

Asta înseamnă că voi continua să plătesc aproximativ 5 USD pentru 20 GB, în condițiile în care de câteva luni 25 GB costă 2.49 USD/lună